Archive: Autor: Nicu Tasca

Am trăit astăzi o mică bucurie.

Un asasin al limbii române a ieșit din  prim-planul vieții politice. Este vorba de celebrul ministru “Pamblică” de la Educație, Valentin Popa. Să nu credeți cumva că a fost trimis acasă pentru că vorbea și gândea prost (vorbirea este totuși un rezultat al gândirii). Absolut deloc!

De altfel, nici nu e singurul care vorbește și gândește în acest hal. A fost sacrificat de Liviu Dragnea pentru că se apucase să facă lucruri pe care nu le înțelegea. Și să schimbe regulile predării limbii române în Maghiarime. Cu doar câteva zile înaintea începerii anului școlar.

UDMR n-a stat cu mâinile în sân și a cerut debarcarea lui. Iar șeful PSD a acceptat.

Evident, există resorturi politice față de care ”Pamblică” este un gândac de bucătărie. Iar, de astăzi, un ”no name”, cum a fost și înainte ca alți idioți să-l propună ministru.

Dar zicerea cu prostia și fudulia a fost iar repusă în drepturi. Deoarece asasinul s-a gândit să plece susținând că era apărătorul Limbii Române! Ce jignire!

Mizele politice sunt și vor rămâne importante, iar jocurile vor continua și le voi comenta.

Astăzi e momentul să ne bucurăm. Măcar puțin.

Cât despre ”Pamblică”, dacă nu vom mai auzi de el, vom fi mai liberi. Am scăpat de un asasin.

Și chiar nu e puțin. Deloc.

P.S. Articolul de față îmi amintește de un alt personaj sinistru. De mai aproape. Sper că voi scrie la fel și la debarcarea lui. Cât mai curând. Cunoscătorii știu despre cine vorbesc.

Președintele PSD, Liviu Dragnea, a mai câștigat, în această seară, o bătălie. A reușit să se mențină în fruntea partidului. De fapt, votul celor opt mi-a amintit mai mult de scrisoarea celor șase din vremea lui Nicolae Ceaușescu, printre ai cărei semnatari se număra și Silviu Brucan.

Nu pot însă trece cu vederea faptul că Gabriela Firea a devenit un lider politic de anvergură, iar ascensiunea sa va continua cel mai probabil.

Am remarcat însă în declarația de la final că Dragnea vrea miniștri comunicatori. Vrea miniștri care să explice, care să meargă la emisiuni, vrea miniștri curajoși.

De fapt, comunicarea este în fruntea calităților oricărui politician care vrea să fie de anvergură. Sunt însă oameni, care au ajuns în funcții în urma unor negocieri ”șobolănești”- vorba lu’ Firea, și cărora le este imposibil să comunice. Pentru că nu pot vorbi. La propriu. Dar în fața camerelor de luat vederi.

Și nu cred absolut deloc că trebuie doar ca miniștrii să fie comunicatori. Nu,nu. Primarii trebuie să fie comunicatori, șefii de filiale trebuie să fie comunicatori, șefii de consilii județene trebuie să fie comunicatori.

Aștept ca Liviu Dragnea să facă declarații și în ce-i privește pe cei enumerați mai sus. Poate atunci vom vedea unele schimbări. Măcar timide.

Vă spun sincer că n-am mai văzut de mult un politician local care să fie comunicator.

Și zău dacă nu mi-e dor. Măcar așa de exercițiu.

Știu de ani mulți că toate instituțiile de stat, ministere, Poliție, primării, consilii județene sau altele cu bugete imense, au mulți angajați care pe hârtie se ocupă de Comunicare sau PR. Numai că, ori de câte ori, se execută apariții publice la vârful acestora, îmi dau seama că oamenii de Comunicare din aceste instituții fie sunt foarte mărginiți, fie nu trec pe la serviciu. Doar încasează.

Din cauza incompetenței acestora avem gafe după gafe aproape în fiecare zi. Și așa îmi amintesc de fostul rector al Universității din Petroșani, Emil Pop, care la fiecare apariție publică făcea cel puțin o duzină de gafe.

Astăzi, ministrii, primul ministru, polițiștii, secretarii de stat și alți posesori de funcții plătite gras de la buget sunt artizanii unor gafe monumentale. Și dacă somnul rațiunii naște monștrii, incompetența PR-iștilor naște scandaluri și indignare.

Așa a ajuns un sofer teribilist un personaj politic, așa am aflat că pluralul le dă bătăi de cap multora, dar și că localizarea proprie poate da rateuri importante. Dacă despre gafele acestea mai pot râde, nu mi-a venit deloc să râd la comparația brabară a problemei cu pesta africană cu ceea ce s-a petrecut la Auschwitz.

Cireașa de pe tort a pus-o omul de comunicare al Poliției Rutiere, un anume Ovidiu Munteanu, care s-a apucat, în calitate de purtător de cuvânt al instituției, să se rățoiască la cei care au taxat instituția pentru modul în care a gestionat scandalul plăcuțelor injurioase. Este cât se poate de clar că omul asta nu are un minim respect pentru cetățean, nu cunoștinte de comunicare publică.

Și ce e și mai trist e că nu e singurul.

În concluzie, PR-iștii din instituțiile de stat sunt cam neghiobi! Dar își iau salariile grase în fiecare lună.

Despre miniștrii cu altă ocazie.

Suntem în ultima etapă a unei modificări de paradigmă pentru polițiștii rutieri din România. Conform noii legi, care se află la promulgare, aceștia ar fi repuși în matca normalității profesiei lor. Adică ar deveni polițiști în adevăratul sens al cuvântului și nu ce sunt astăzi, adică niște pândaci.

Nu, nu generalizez! Dar sunt. Și sunt destui.

Cei care vin din școli sau de unde îi mai ia Ministerul Afacerilor Interne sunt corupți iremediabil de șefi și cei cu vechime. Așa s-a ajuns să existe zone de pândă cunoscute și recunoscute, unde polițiști zeloși stau noaptea (dar și ziua) la pândă de șoferi, penibilizându-și uniforma și prestanța.

Un astfel de loc este localitatea Bumbești Jiu din județul Gorj, unde sute sau poate chiar mii de șoferi sunt lăsați fără permise sau amendați, ca într-o întrecere socialistă pe unitate. Nu-l cunosc pe șeful polițiștilor rutieri diun Bumbești Jiu, dar sunt sigur ca el e pândarul șef.

Ca orice corp profesional rezistent la schimbare, polițiștii rutieri au sărit ca arși la vederea noii legi, care prevede că prezența radarelor trebuie presemnalizată, și amenință în stânga și-n dreapta cu dosare penale.

La final, constat că, după ce multă vreme s-au făcut legi doar în favoarea polițiștilor pândaci, acum viziunea politicienilor pare să se schimbe. În favoarea cetățenilor. Iar cine a ales această variantă nu va avea decât de câștigat.

Pentru că, noi vrem polițiști, nu pândaci. Noi șoferii adică.

Iar polițiștii pun accentul pe prevenție nu pe target-ul propriu de amenzi.

Să trăiți, domn’ agent!

Disputa politică a ultimelor luni s-a terminat. Laura Kovesi a plecat din fruntea Direcției Naționale Anticorupție. A plecat după ce Klaus Iohannis a semnat decretul de eliberare din funcție.

Iohannis a citit și s-a gândit mult, iar în final a ales să nu se razboiască acum cu Puterea. Cum ar veni, s-a salvat de la o suspendare care părea iminentă.

A câștigat o vară liniștită. Un concediu liniștit. Știm că îi plac concediile.

Nu cred însă că a câștigat războiul, ci doar a amânat o luptă.

Motive de suspendare se vor găsi și mai la toamnă.

Cred însă că gândul său se îndreaptă mai mult spre președinția Consiliului European și mai puțin spre un nou mandat la Cotroceni.

Acum că s-a încheiat scandalul, ne putem uita mai cu atenție la coaliția guvernamentală. Călin Popescu Tăriceanu vrea să fie Președinte și joacă pentru asta. Ce să-și mai dorească? A fost premier, președinte al Senatului. Nu va putea avea, însă, șanse reale decât din partea PSD- ALDE.

Și poate nu ar fi o alegere proastă, ținând cont că PSD n-a avut mai avut mână la președinți de pe vremea lui Ion Iliescu.

Revenind la Kovesi, deși a zis că rămâne procuror, am văzut că a învățat să comunice binișor în cei 11 ani în care condus parchete. Ceea ce în România de astăzi nu e deloc puțin.

Cu siguranță vom mai auzi de ea.

Sunt încântat să anunț o apariție editorială de excepție. Prietenul meu George Colang a publicat la Editura Mustang lucrarea ”Fundamentele filosofice ale comunicării”.

Pentru că am apucat doar s-o răsfoiesc puțin, l-am întrebat pe autor de ce ar trebui s-o citim. Și eu și dumneavoastră.

”Este o carte despre postmodernitate și mijloacele actuale de comunicare, dar mai ales despre începuturile filosofiei. Mai exact, dacă filosofia se ocupa cu înțelegerea lumii, căutarea adevărului, a esențelor, retoricii i-a rămas metoda de lucru a filosofiei. Astăzi, prin specializările excesive, vorbim de spațiu public și de comunicare, dar uităm că fundamentele sunt filosofice, poate chiar morale. Pentru publicitatea actuală etica de fapt nici nu există, deci componenta fundamentală nu mai are valoare pentru că nu mai există axiologie în postmodernitate”, suține autorul, în exclusivitate pentru nicutasca.ro.

George Colang a publicat în 2011, la Editura Minerva, lucrarea ”Potretul omului conteporan, Barbarul”. Este lector la Universitatea Bioterra din București și a scris numeroase articole despre natura umană, atât în zona academică, dar și pe blogul său personal.