Căutarea gustului cinstit: Ce am descoperit când am lăsat aplicațiile mari și am comandat pizza locală în Ploiești

Știți serile acelea de joi sau vineri când frigiderul e gol, oboseala de la birou s-a așezat pe umeri și tot ce-ți dorești este o mâncare care să te consoleze, nu doar să-ți țină de foame? Multă vreme am căzut în capcana aplicațiilor de livrare. Deschizi telefonul, derulezi zeci de poze trase la indigo, comanzi ceva de la un lanț internațional și, după 60 de minute, primești o cutie călduță cu o pizza cu blat de cauciuc și trei feliuțe de șuncă rătăcite pe mijloc.

Un review la cald despre aluat dospit pe bune, margini umplute cu brânză și oameni care știu fiecare colț de cartier.

Zilele trecute, vorbind cu un prieten din cartier despre locurile cu mâncare cinstită din oraș, mi-am amintit de o pizzerie care nu și-a vândut niciodată sufletul marilor platforme de agregare: Four Star Pizza Ploiești. Pentru mulți dintre noi, numele ăsta e legat de amintiri din liceu sau de primele ieșiri cu gașca. Dar cum stau lucrurile azi în farfurie? Am zis că e momentul pentru un test veritabil de degustare.

„Fac aceeași pizza, în același cartier, de douăzeci de ani, și se simte în gust.”

Testul aluatului: Fără margini lăsate pe farfurie

Pentru mine, piatra de încercare a oricărei pizzerii este blatul. Dacă marginea e uscată ca un covrig uitat în soare sau gumată ca o talpă, poți să pui cele mai scumpe toppinguri din lume, că pizza tot compromisă rămâne. La Four Star, surpriza plăcută a venit încă de la prima ridicare a feliei: blatul are o structură aerată, o crustă crocantă la bază, dar cu miezul elastic și rumenit exact cât trebuie.

Am răsfoit sortimentele lor de pizza și am ales două rețete complet diferite ca stil, ca să văd dacă bucătăria lor stăpânește atât clasicul autohton, cât și combinațiile mai decadente.

Piesa de Rezistență

1. Pizza Carbonara cu margine umplută cu cremă de brânză

Ingrediente: Blat cu margine umplută cu cremă de brânză fină, cremă Gran Cucina, bacon rumenit, ciuperci proaspete, cașcaval topit.

A fost, fără exagerare, revelația serii. De obicei sunt sceptic când văd „Carbonara” pusă pe o pizza, pentru că de multe ori iese o tocăniță prea grasă. Aici echilibrul este impecabil. Sosul alb este mătăsos, baconul are acea tentă ușor crocantă și afumată, iar ciupercile taie din bogăția sosului. Însă cireașa de pe tort este marginea: când ajungi la crustă, în loc de aluat sec, dai peste un miez cald de cremă de brânză catifelată. E genul de felie pe care o mănânci complet, până la ultima fărâmă.

Notă personală: 9.5 / 10 pentru textură și răsfăț Rețeta Tradițională a Casei

2. Pizza Four Star (Specialitatea Casei)

Ingrediente: Șuncă de Praga, salam de vară, bacon, ciuperci, ardei gras, roșii proaspete, măsline, cârnați cabanos, topping generos de cașcaval.

Dacă prima a fost despre rafinament cremos, aceasta este definiția generozității românești. Știți pizzeriile acelea unde numărați feliile de salam? Ei bine, aici pizza are greutate fizică în mână. Sosul de roșii are aromă discretă de oregano, fără acea aciditate artificială de pastă industrială de tomate. Combinația dintre cabanosul ușor picant, ardeiul gras care aduce prospețime crocantă și bucățile de bacon creează exact gustul acela plin, familiar, de masă festivă între prieteni.

Notă personală: 9 / 10 pentru generozitate și savoare

Detaliul care face diferența: Cum a ajuns comanda?

Am un mare oftat cu livratorii de azi: mâncarea ajunge adesea aburită în cutie, cu cutia de carton turtită și cașcavalul lipit de capac. La comanda asta, timpul promis la telefon a fost de 40 de minute. După fix 35 de minute, mașina cu sigla lor era în fața blocului.

Livrarea este făcută de băieții lor, cu genți termice profesionale. Când am desfăcut cutiile pe masa din sufragerie, din ele ieșeau încă aburi fierbinți, iar brânza se întindea ca în reclame. Fără condens pe capac, fără aluat înmuiat de la transport.

Concluzia după o seară delicioasă

E o bucurie să găsești în Ploiești o bucătărie locală care gătește cinstit, cu ingrediente consistente și prețuri corecte. Dacă vă e poftă de o pizza făcută cum trebuie, cu blat aerat și sos bine așezat, lăsați puțin deoparte aplicațiile mari și comandați direct de la sursă. Papilele gustative vă vor mulțumi.

În așteptarea spectacolului și a efervescenței fotbalistice

De luni bune așteptăm sosirea Corvinului Hunedoara la Petroșani, care își va disputa, din acestă toamnă, meciurile de acasă pe Stadionul ”Petre Libardi”.

Pe lângă spectacolul din teren, pe care îl așteptăm cu toții, așteptăm și spectacolul controverselor fotbalistice, din care va face parte și Municipiul Petroșani și Valea Jiului.

O astfel de controversă se referă la trecerea antrenorului lui Corvinul, Florin Maxim, la FCSB, informație apărută într-un cunoscut ziar de sport.

Mutarea a fost negată vehement de primarul Hunedoarei, Dan Bobouțanu, și desființată de președintele Consiliului de Administrație al FCSB, Mihai Stoica, în direct la televizor.

Când Petroșaniul va fi casa echipei hunedorene, aceste controverse se vor putea desfășura și la Petroșani, ceea ce va crește interesul suporterilor din Valea Jiului pentru fotbal și războaiele declarațiilor din jurul lui.

Ca iubitor de fotbal, aștept cu interes să urmăresc ambele spectacole, la care sper să particip direct.

Voi reveni cu siguranță.

Este un semnal foarte puternic

În prima zi de grevă generală din sistemul sanitar românesc, am fost rugat să comentez evenimentele, la Realitatea Plus.

Iată ce am spus:

Este un semnal foarte puternic. Aș spune chiar aproape fără precedent ca atât de multe categorii sociale să își arate nemulțumirea în stradă. Știți că noi nu avem cultura protestului foarte bine dezvoltată, plătind tribut evident perioadei comuniste. Dar, înseamnă că lucrurile sunt foarte grave și legea aceasta produce nemulțumiri foarte mari. Până la urmă, e clar că trebuie găsită o rezolvare pentru că guvernul nu poate decide împotriva atâtor oameni și atâtor categorii sociale care sunt nemulțumite de această lege. Sau nici măcar guvernul, că nu guvernul decide în acest moment, după cum bine știm. El nu mai poate legifera, dar aici Parlamentul trebuie să țină cont și să pună legea în liniile normale, dar înțeleg că Legea salarizării nu există în acest moment pe masa parlamentarilor, în această sesiune extraordinară. Ci urmează într-o altă sesiune prezumtivă să fie pusă în discuție.

Este un semnal foarte puternic, după părerea mea. Poate cel mai puternic din ultimii ani. E clar că partea aceasta financiară îi doare pe oameni, se simt simt lezați și vor să-și spună nemulțumirea. Sistemul sanitar este cel mai vizibil, dar n-aș neglija nici celelalte sisteme – Educație, ANAF, Vamă – și cred că lucrurile se vor întinde cumva. Iar dacă legea asta e atât de proastă, e clar că ea nu poate fi adoptată acum, cu toată dorința de a lua banii din PNRR.

Aș spune două vorbe și despre situația politică. Nici situația politică nu ajută din punctul acesta de vedere. Nemulțumirile acestea ar trebui să fie mult mai bine preluate de politicieni și mult mai bine gestionate. Din păcate, senzația mea este că toată lumea se face că e de acord, dar nimeni nu întreprinde nimic.

Am fost la Johny Romano

Mare eveniment mare aseară, la Petroșani. Johny Romano a cântat la Zilele Municipiului Petroșani, iar eu am ținut să fiu prezent.

Mulți dintre prietenii și cunoscuții mei s-au arătat mirați, iar după mesajele primite, mulți alții au fost surprinși să mă vadă lângă scenă.

Tuturor le spun că nu puteam să lipsesc. Îmi place să fiu conectat și cu trendurile muzicale în vogă, pentru a înțelege mai bine oamenii (în special tinerii, în cazul acesta) din comunitățile noastre și chiar pe noi toți, ca popor.

Am fost și la Nicolae Guță și la Florin Salam.

Așadar, nu puteam lipsi la cel despre care se spune că:  reprezintă o parte importantă din „noul val” de artiști din România care au revoluționat industria muzicală urbană prin fuziuni inovatoare de stiluri – Johny Romano.

Am o mare apreciere pentru vocea și talentul său și sper să îi urmăresc evoluția pe scena muzicală mult timp.

E aproape inutil să vă spun că a făcut show, iar primele rânduri au fost formate în special din copii, tineri și adolescenți care au cântat cot la cot cu artistul toate versurile.

Nu regret că am fost, chiar dacă a fost cam frig.

Mi-ar fi plăcut mai mult să îi văd pe Viorica și Ioniță din Clejani, care au cântat la Hunedoara, dar Johny Romano a făcut o figură frumoasă.

Sigur vom mai auzi despre el și, poate, îl vom mai vedea prin orașele Văii noastre a Jiului.

Am mers cu GreenLine

Se fac aproape șapte luni de când autobuzele GreenLine circulă pe străzile Văii Jiului. Ieri, printr-o conjunctură diferită de ceea ce îmi propusesem, am călătorit și eu cu un autobuz modern.

Le văzusem de zeci de ori pe trasee, dar acum a venit momentul să și pun piciorul într-unul. Am avut și ocazia unei scurte discuții cu șoferul și am concluzionat că omul era de calitate.

Odată urcat, am constatat că toate amintirile mele de pe vremea când călătoream cu maxi-taxi nu mai au legătură cu modul în care se călătorește astăzi în Valea Jiului.

Am plătit cu cardul, civilizat, și am prins și tariful de 4 lei, adică ”neajustat”.

Multe dintre zvonurile care circulă au ajuns și la urechile mele, însă contactul cu noul tip de transport din Valea Jiului mi-a făcut  o mare bucurie.

Am avut timp să-i observ pe călători, să văd cum mame și bunici cu copii mici, dar și o mulțime de tineri se bucură de transportul public civilizat. Tinerii care păreau familiarizați, probabil de la călătoriile făcute în timpul școlii.

P.S. Doar gropile de la intrarea/ieșirea din Vulcan, care au vârsta GreenLine, mi-au creat disconfortul obișnuit, dar asupra acestui fapt voi reveni în curând.

Cum mi-am dezactivat RO-Alert pe ultimul dispozitiv

Au trecut câțiva ani de când mi-am dezactivat RO-Alert pe telefon. Am făcut-o după ce, într-o noapte, am fost anunțat că a fost văzut un urs pe Vârful Parângul Mare (?!).

Nu am făcut-o însă pe o tabletă, pe care am folosit-o mai puțin, și am plătit cu calitatea somnului de azi-noapte. Fără a fi prima noapte în care am pățit la fel.

Nu era încă ora 2, când a fost văzut un urs pe strada Plaiului din Petroșani.

Nu știu cine stătea treaz ca să observe ursul, dar e clar că informația atât de zgomotoasă nu prezintă interes pentru mine.

Poate sunt atipic în mintea celor care administrează RO-Alert, dar eu în miezul nopții nu sunt pe stradă, ci dorm. Și vreau să dorm liniștit, fără a fi informat atât de gălăgios de prezența ursului.

Evident, astăzi de dimineață, mi-am luat la revedere de la RO-Alert. Definitiv și pe toate dispozitivele.

Mulțumesc, dar nu mai vreau informații inutile în miez de noapte!