Archive: Autor: Nicu Tasca

Se incheie un an. Un an greu, un an cu doua scrutinuri. Un an cu campanii electorale, cu penibilitati, cu discursuri credibile si incredibile, dar si cu probleme economice dintre cele mai grave. Fara spectacolul electoral, probabil, am fi discutat mai mult de criza economica. Cum insa, noi, romanii, suntem spirite pasionale, ne-am luat cu campaniile cu rezultatele, cu contestatiile si am cam uitat de criza economica. Am uitat si de criza de pe carduri si de cea din buzunare, dar ne-a interesat foarte tare cine castiga alegerile europarlamentare sau cele prezidentiale. Poate este normal, având in vedere ca in Romania o data cu presedintele se schimbă tot. Inclusiv perspectivele politice si cele economice. In 2010, intram intr-o alta perspectiva. Nu mai avem alegeri, insa vom avea un noiam de probleme. In special economice. Specialistii spun ca va fi un an greu, poate chiar mai greu decat cel care se incheie. Politicienii spun ca va fi anul repornirii economiei romanesti. Categoric, ramane sa vedem. Mai ales ca o data cu noul an, porneste la munca si un nou guvern. Trebuie sa fim optimisti. Poate ne-o fi mai bine. Speram. Inceputurile au coincis intotdeauna cu stari de optimism. Si acum trebuie sa fie la fel. Poate mai mult ca niciodata. Daca nu va fi….. Dar sa nu vorbim acum despre asta. Mai bine sa speram si sa cautam argumente si premise ca va fi. In perioada aceasta, trebuie sa fim pozitivi.
La multi ani!

Asta da performanta. Am invins singur doua partide. Mai exact unul si jumatate. Este vorba chiar despre cele doua partide care clameaza, la nivel local, victoria la scrutinul din 22 noiembrie. Povestea a inceput, insa, cu cateva zile inainte, cand Harlamabie Vochitoiu, mare sef peste pesedistii din Petrosani,a gasit o tema de dezbatere. Prezenta mea intr-o sectie de votare, in postura de loctiitor al presedintelui. In jurul acestei prezente a fost construit un adevarat scandal mediatic menit sa ma faca sa ma retrag. A mizat atat de mult pe acest scenariu incat nu a mai facut plangere la Biroul Electoral Judetean Hunedoara. Obisunit cu scadalurile mediatice, n-am cedat, iar liderul PSD a ramas neconsolat.In ziua votului,a urmat a doua etapa a scandalului. A intrat pe fir presa centreala si PNL. Liderul Judetean al PNL, Mircia Muntean, a simtit si el miros de scandal si s-a alaturat scandalului. S-au facut declaratii. S-a vorbit ore intregi la televiziune. Insa am ramas pe pozitie, dovedind ca nu ma pot darama cu un scandal, fie el oricat de artificial.
Peste toate insa, ca cireasa pe tort, stau ziaristii de casa ai acestor partide, care s-au grabit sa proclame victoria, desi ea n-a avut loc niciodata. Ramane insa un esec mic pentru cele doua partide si o victorie mare pentru un om. Si poate lectia. Nu va lasati intimidati de scandaluri, adevarul este mult mai puternic.

Am vazut, de-a lungul timpului, multi parveniti. Intotdeauna te uimeste superioritatea cu care ii trateaza te toti cei din jur. Nu-i recomanda nimic, insa au avut de mici o idee fixa: sa parvina. Si au reusit. Au avut ceva de oferit la un moment dat. Si gata! Au reusit. Nu mai trebuie sa faca nimic. S-au aranjat, cum se spune in popor. Cu toate astea, desi toata lumea stie ca e doar ceea ce e, parvenitul vrea sa para mai mult.
Jurnalul Vaii Jiului a tratat, saptamana aceasta, un parvenit notoriu in Valea Jiului. Fostul lider al studentilor petrosaneni, Dacian Ciodaru, reprezinta pentru Valea Jiului parvenitul perfect. S-a lasat cumparat pentru un post gras si l-a sustinut pe rectorul Emil Pop sa ocupe functia mult ravnita. Si nu doar atat. Ajuns la maximum in ierarhia universitara, Ciodaru si-a traficat si pozitia detinuta in folosul unui partid politic. Daca, dupa ce a facut aceste lucruri, ar fi ramas in fololiul lui calduros si n-ar fi tinut sa-si arate lipsa de calitati in public, poate parvenitismul lui ar fi fost uitat. Insa, cand dupa un astfel de traseu tii neaparat sa te arati public in toata goliciunea ta, risti ca trecutul tau tenebros sa fie pus din nou in atentia publica.
Revenind la parveniti in general, se pare ca acesti oameni sunt bine priviti in toate mediile. A devenit desuet sa ajungi undeva pe propriile puteri. Esti bine primit si bine vazut daca nu muncesti, ci obiectivul tau este doar sa parvii. Una peste alta, sper ca parvenitismul sa nu devina o virtute in Romania de astzi.
Pentru ca eu m-am saturat de parveniti! Vreau sa mai vad si oameni care au reusit prin fortele proprii. Se poate?

A inceput campania electorala. Din nou un zgomot asurzitor a pus stapanire pe canalele media. In ziare e plin de machete electorale, iar la televizor aproape ca nu mai vezi altceva. Dintr-o data parca toata lumea se inghestuie sa comunice, chiar daca pana acum n-am scos nicimacar o vorba sau n-au construit nimic in acest domeniu. Multi lideri politici de la nivel local gasesc acum un prilej pentru a se face si ei auziti, dupa ce ani de zile nu i-a auzit si nu i-a vazut nimeni. In lipsa unei comstructii politice si de comunicare decente, astfel de momente „fierbinti” sunt tribune si pentru politicienii de la nivel local, desi ar trebui sa fie doar pentru cei de la nivel central. Brandurile politice locale ar trebui doar sa traduca mesajul Centrului pe intelesul si pe sensibilitatea alegatorului de la nivel local. Dar cum sa faca asta daca ani de zile n-a stiut sa comunice, daca ani de zile n-a pus nicio piatra la contruirea unui brand adevarat. Pentru a fi ceva azi, trebuie sa ai exercitiul comunicarii decente de peste ani, nu sa iesi acum in raspar, desi esti un ilustru anonim. Mi-am propus ca astazi sa pledez pentru o cumunicare decenta. Pentru ca dincolo de injuria electorala trebuie sa ramana oamenii. Trebuie sa apara brand-urile. Campaniile vin si trec, dar oamenii raman. Oamenii raman si le e din ce mai greu sa gaseasca sprijin real la politicienii care le sunt mai la indemana, cei locali. Pentru ca pana la presedinte e departe rau. Va trece si aceasta campanie si noi va trebui sa ne ducem viata tot aici, cu cei care ne spun sau nu ne spun ce se va intampla cu noi.

Urmaresc cu uluire de ceva vreme cariera politica a unui milionar de top. Asa se spune,nu? Din moment ce nu exista top al milionarilor pe care sa-l rateze. Personajul meu preferat (poate pentru ca mi-e mai la indemana)este Alin Simota. Adica cel supranumit”cel mai bogat hunedorean”. Urmaresc, cum spuneam, cu interes cum un om, care a facut bani pana la un punct, a decis ca trebuie sa intre in politica. Si a intrat. Ce a urmat? Esec dupa esec. Dar omul nu se lasa. A vrut sa fie primar, a dat-o in bara. A vrut sa fie senator si iar a dat-o in bara. Ca sa dovedeasca ca nimic nu e intamplator, a vrut sa fie presedinte de organizatie politica locala. Si, culmea! Nici asta nu i-a iesit. Desi si-a pregatit ploile. Ba chiar a candidat de unul singur. Dar ca in bancul acela, a iesit pe locul 2.Nu pot sa fiu decat fascinat de vocatia esecului pe care o arata Simota de cand a intrat in politica. Si ma intreb unde se va opri. Ce ii va spune ca orgoliul sau politic este prea mare pentru ceea ce poate el sa reprezinte. La final am si un sfat pentru milionarul Alin Simota. Nu te lasa, Aline! Macar pentru amuzamentul nostru, al celor care radem cu gura pana la urechi de extraordinara ta performanta. Fa-ne placerea asta!

In fiecare an, pe 1 octombrie, fac un lucru inedit. Desi au trecut aproape 20 de ani de cand comunismul a devenit istorie in Romania, pe 1 octombrie, imi iau lectia de comunism. Si imi e suficienta tot anul.

Merg la deschiderea anului universitar la Universitatea din Petrosani. Si în acest an lucrurile au stat exact cum ma asteptam. Am audiat cel puţin un discurs de plenară. Lung, plicticos, cu multe greseli şi plin de „realizari marete”, adica cu toate ingredientele folosite in discursurile de dinainte de 1989. Artizanul unui astfel de discurs a fost omul cu cea mai inalta functie din universitatea respectiva, rectorul Emil Pop. Printre frazele interminabile si lipsite de noima am aflat de exemplu ca “Universitatea din Petrosani are relatii de colaborare cu peste 2 (doua) universitati din lume”. Iar pentru ca imitatia este mama progresului, prefectul (la acea ora, pentru ca, intre timp, a fost schimbat) Gabriel Samoilescu a considerat ca e de bun augur sa ”manance talaj” intr-un discurs nu la fel de lung ca si al rectorului Pop, dar la fel de plicticos. S-a simtit bagat in seama, cand acelasi rector Pop, care a fost si moderatorul discursurilor, i-a cerut “sa aibe abilitatea de a spune cateva cuvinte”. Si daca n-ar fi avut abilitatea, ci doar amabilitatea, ce s-ar fi intamplat? Evident, aceasta este doar o mica parte dintr-o lectie de comunism discursiv, care este predată o dată pe an la deschiderea anului universitar, la Universitatea din Petrosani.

Daca un mediu care ar trebui sa fie al inovarii, cum bine spunea un vorbitor, are aceste metehne, in care vremurile apuse apasa rau de tot pe umerii celor care ii trec pragul, atunci asteptarile noastre se indreapta spre o directie gresita.

Dintr-o aula arhiplina foarte putini au sesizat ca in aer pluteau cuvinte si atitudini care n-ar trebui să mai aibe legatura cu lumea de azi. Insa, din pacate, au. Asa se viciaza tineri in formare. Si se viciaza bine. Pentru ca comunismul (si cacofonia e intentionata) n-a murit. Traieste la Universitatea din Petrosani! Aviz amatorilor.