Archive: Autor: Nicu Tasca

Liderii PNL pare că se plictisesc în opoziție. Poate de aceea, în loc să facă opoziție adevărată, liberalii își aduc acuzații între ei. Primul scandal pare să fie generat de conflictul între generații. Tinerii liberali îi disprețuiesc pe ”decrețeii” din partid pentru că nu sunt ”funny” și nu știu să ”facă mișto” de premierul Viorica Dăncilă. De fapt, ei își explică strâmba viziune politică într-un document numit ”Ghid de nesupunere civică”, care a și dispărut subit după declanșarea scandalului. Replicile nu s-au lăsat așteptate, astfel că la încasare a stat șefa TNL, Mara Mareș, despre care lideri importanți ai partidului susțin că o recomandă (ca în seria BD) banii părinților și nicidecum calitățile de lider.

Printre parlamentarii PNL își face loc un alt scandal. Unii lideri, printre care și fostul boss hunedorean Florin Roman, arată cu degetul colegi de-ai lor pe care îi acuză că nu atacă PSD. Printre cei acuzați se numără Adriana Săftoiu și Dan Motreanu, nume cu vechime în politică.

Eu știu de multă vreme că lupta din interiorul partidelor este întotdeauna mai puternică decât lupta dintre partide. Am și spus-o de multe ori. Iar reconfirmarea permanentă nu face decât să mă bucure.

Cel mai probabil, acum se așteaptă întrevenția autoritară a lui Ludovic Orban, astfel ca scandalurile să nu șubrezească și mai mult partidul.

Cât despre mișcarea politică a lunii mai, aducerea în PNL a europarlamentarului Siegfried Mureșan, traseismul e boala grea a politicii românești, dar se potrivește și o zicală românească.

Cu o floare nu se face primăvară!

Mureșan este pe cai mari în Parlamentul European, dar nu cred că poate face și munca liderilor din țară. Să știți!

”Ziua Națională a Tineretului este ziua în care suntem datori să analizăm dacă facem suficient pentru generația adulților de mâine, dacă reușim să le asigurăm un viitor în țara natală și dacă tinerii beneficiază de condiții europene de educație și dezvoltare personală. Dincolo de organizarea de evenimente dedicate tinerilor, binevenite în comunitățile locale, în această zi trebuie să facem atât bilanțuri, cât și proiecte noi care să mobilizeze și să motiveze tânăra generație”, a declarat Natalia Intotero, ministrul Românilor de Pretutindeni, chiar de Ziua Tineretului.

La fel a făcut și actualul șef al pesediștilor hunedoreni, Laurențiu Nistor. Numai că, doar cu câteva zile înainte, colegii lor de partid, consilieri județeni, au făcut harcea-parcea proiectele serioase pentru tineri.

Asociației Niloran, cea mai importantă asociație de tineret din județul Hunedoara, i-a fost alocat un buget de sub 10% din ce a cerut și fundamentat serios.

Ceea ce v-am relatat se traduce, din punct de vedere politic, prin faptul că liderii PSD nu sunt loviți de Opoziție, ci chiar de proprii colegi.

Dintr-o singură mișcare, consilierii județeni ai PSD și-au bătut joc și de tineri, dar și de proprii lor lideri.

Ori asta e ceva nemaiauzit și nemaivăzut!

Am urmărit în ultimele luni luările de poziție ale deputatei USR Cristina Prună despre Valea Jiului. Am privit-o cu o ușoară suspiciune, pentru că nu mi-a fost clar ce urmărește. Când însă am văzut că, dincolo de vorbe și gesturi de imagine, ea a venit să-și deschidă un cabinet parlamentar în zonă, atenția mea a crescut. Am înțeles că, a venit vremea ca un om care nu avea nimic în comun cu Valea Jiului să le arate politicienilor locali sau care reprezintă zona în Parlamentul României cum trebuie să se bată mai bine pentru a schimba ceva.

Legătura ei cu Valea s-a născut probabil atunci când a venit aici pentru a coborî în mină sau poate doar pentru a vizita. Și știm cu toții (deși unii au cam uitat) că Valea Jiului are un magnetism aparte. Pe vremuri circula zicerea cu băutul apei, acum nu cred că mai e cazul, însă munții și oamenii noștri exercită în continuare acel magnetism.

Prună pare prinsă iremediabil de acest magnetism și pare și dedicată să se implice în a face ceva. Nu știu dacă va reuși sau nu, întrucât complicitățile sunt multiple și îmbârligate. Sper însă să o facă, iar astfel cei care s-au bătut cu cărămida în piept ca vor face să primească o binemeritată palmă peste bot.

”Valea Jiului este o zonă de o frumusețe aparte și plină de oameni serioși si muncitori. Faptul că nu vedem acest lucru se datorează unor situații nefericite și a faptului că am uitat să avem grijă unii de alții. Am decis să îmi aloc o parte însemnată a activității mele parlamentare acestei zone pentru că fiecare dintre noi, oameni politici sau nu, trebuie să ne dedicăm ajutorării semenilor noștri. Pentru mine, Valea Jiului este o cauză care merită orice efort și dedicație” a declarat Cristina Prună la deschiderea Biroului Parlamentar din Petroșani.

Remarc însă de pe acum diferența de discurs. De când nu am mai auzit un politician local să vorbească astfel despre Valea Jiului?

De mult, vă spun eu. De prin campania electorală… Oricare dintre ele.

Inițial am vrut să pun titul ”Gheorghe! Bă, Gheorghe!”, după un cântec popular celebru. Numai că, melodia respectivă vorbește despre bătrânețe. După mine, Andrei Gheorghe nu era bătrân.

Așa că am renunțat.

Mi-am amintit că îi plăcea să spuna așa: ”Sunt Gheorghe! Andrei Gheorghe!”. Și am ales titlul.

Am aflat știrea nefericită la puțină vreme după ce m-am trezit. Azi dimineață. Am văzut-o distribuită de o colegă, care o și publicase. I-am și scris, imediat: Ce știre proastă!

Andrei Gheorghe a fost preferatul meu. Mi-am trăit adolescența cu emisiunile lui. Chiuleam de la liceu ca să prind  ”13-14 cu Andrei”. În vremea aceea se difuza și la TV. La Pro TV.

A fost perioada lui de glorie.

Avea stilul lui. Un stil în care sancționa drastic mitocănia și prostia.

Era tăios. Poate și de aceea lumea suna și îl asculta.

Poate, fără să-mi dau seama, a contribuit la decizia mea de a deveni, la câțiva ani buni distanță, ziarist. Însă de presă scrisă.

După aia, n-a mai fost în prim-plan. A mai apărut meteoric. A fost o perioadă scurtă consilier de politician. La Finanțe. O treabă grea, poate de aia a fost și scurtă.

Înțeleg că își dorea să revină. N-a mai apucat.

Azi, însă, Gheorghe nu mai e. Andrei Gheorghe nu mai e.

Sunt aproape sigur că ar fi spus sarcastic ”și tu urmezi”.

Adio, Gheorghe!

L-am simpatizat pe Tibi Ușeriu din primul moment în care am auzit de el. Se întâmpla după ce a câștigat prima dată Maratonul Arctic 6633 Ultra. Am văzut ceva în el. Ceva ce nu vezi în fiecare zi. Simpatia mea a crescut pe măsură ce aflam mai multe despre cursa de atunci.

Când a câștigat a doua oară mi-am zis că e mai mult decât un simplu succes. Omul ăsta e special. E special în sensul elitist al cuvântului. Chiar e.

Am citit apoi cartea lui, ”27 de pași”, iar povestea lui m-a uluit, dar mi-a și plăcut. Aproape că nu am putut lăsa cartea din mână. Am citit-o pe nerăsuflate.

Am aflat apoi că avem prieteni comuni. Și asta mi-a plăcut și mai mult. Pentru că oamenii speciali sunt rari și se întâlnesc și mai rar.

Înainte de ediția de anul acesta a Arctic 6633 Ultra, i-am urat succes. De la început a fost preferatul meu și am fost sigur ca va câștiga. Am știut sigur din cei ”27 de pași”. Așa a fost.

Al treilea succes a schimbat totul.

Deși a făcut lucruri rele în viața sa, astăzi, Tibi Ușeriu este un fenomen. Și asta spune ceva.

Marii oameni au aproape întotdeauna și o parte întunecată. O parte care îi sperie pe unii și îi atrage pe alții. În cazul lui, partea întunecată, coroborată cu performațele lui extraordinare, au dus la ceea ce el este astăzi: Fenomenul.

O Românie întreagă și mulți-mulți oameni de pe întreg globul vorbesc astăzi despre Tibi Ușeriu. Și implicit despre România. Ori asta nu e puțin lucru.

Natalia Intotero își continuă ascensiunera politică, într-un mod văzut rar în politica hunedoreană. Ajunsă ministru al Românilor de Pretutindeni, acum Intotero va ajunge și vicepreședinte PSD, profitând și noile proporții de gen și de regiune, impuse de Liviu Dragnea.

Nu e foarte clar încă dacă ascensiunea sa politică va aduce și o schimbare de paradigmă în politica hunedoreană. Și nici dacă mandatul său de ministru va fi unul de succes. Cu siguranță, nu cu proiecte culturale îi va sensibiliza pe românii plecați să se întoarcă, chiar dacă multora le al dracului de dor de țară, ci cu o situație economică mai bună și o normalizare a vieții în România.

Deocamdată, remarc schimbarea de discurs a unui apropiat al Nataliei Intotero.

Numai că discursul nu e niciodată suficient. El trebuie să fie urmat și de fapte palpabile.

Din punct de vedere politic, Intotero e în ascensiune. A văzut oportunitatea și a folosit-o. Sper să nu rămână doar o chestiune de succes politic personal.