Archive: Autor: Nicu Tasca

M-am întrebat de multe ori ce calități trebuie să aibă un om pentru a fi numit într-o funcție de conducere. Mi-am răspuns că trebuie să îndeplinească cel puțin două cerințe: să fie un bun profesionist și să aibă onoarea nepătată. Numai că, de-a lungul anilor, am fost contrazis de multe ori cu un singur argument: trebuie să fie susținut politic. Nu e nevoie să fie nici profesionist, nici onorabil, ci doar să aibă sprijin politic. Din această categorie face parte Aurelian “Cafeluță” Enache, un om care nu e nici profesionist, are și o onoare de doi bani, ba chiar și-a arătat și chiloții murdari pe toate ecranele. Dar, acum aproape trei ani, a fost numit director. Pe vremea guvernării PDL. Și a fost preluat din mers și de PSD. Anii au trecut și scandalurile s-au ținut lanț de Enache și Mina Vulcan, pe care o conducea.

Expulzarea de pe “sticla” a ziaristului Costin Stucan la ordinul lui Gigi Becali & Co. a demonstrat inca o data ca jurnalistii din Romania sunt la mana intereselor. Angajat al trustului Pro, Stucan n-a mai fost lasat sa modereze emisiunea pe care o facea la Sport.ro. Asta dupa ce a facut unele dezvaluiri despre „indicatiile” lui Becali de la finalul meciului Stelei cu Chelsea.

O noua obsesie publica sta sa se nasca in Romania: puscaria. Fie ca e executata, fie ca e doar prezumtiva.  Zile intregi n-am auzit altceva in spatiul public decat puscarie. Adrian Nastase trebuie sa iasa, Gigi Becali si alti “grei” din fotbal si nu numai se “incalzeau” pe margine pentru a intra in puscarie. Ba chiar am vazut si un lider de sindicat care a fost condamnat la 7 ani de … puscarie.

Publicarea Raportului MCV de catre Comisia Europeana a deschis o dezbatere aprinsa despre presa din Romania. Multi au sarit in apararea presei „de jure”, fara a face vreo analiza amanuntita. Presa a facut multe lucruri bune. In primul rand a informat cetatenii acestei tari, a aratat hotiile si coruptia unora dintre cei care conduc, dar si incompetenta acestora. Insa a dat si rateuri. Si trebuie s-o spunem. A coborat limbajul public pana in haznale, a atacat la comanda si a aparat la fel. Si nu doar atat.
Asta nu inseamna ca trebuie sa instituim vreo sanctiune, vreo lege, asa cum doresc pudibonzii. Sa instituim vreo bariera in libera exprimare. Singura selectie o face publicul. Si asa trebuie sa fie. Zoaiele nu vor incanta la infinit. Iar acest fapt este deja perceptibil.
Cele mai mari derapaje se inregistreaza in presa audio-video si mai putin in cea scrisa. E si firesc. Interesul este foarte mare in aceasta zona, pentru ca orice televiziune de nisa depaseste cu mult tirajul unui ziar din acelasi segment. Aici, CNA-ul pare ca reuseste doar partial sa asigure un climat respirabil.
Eu am spus inca de acum cativa ani buni ca presa e ca societatea. Avem si oameni de calitate in presa, asa cum avem si moluste, oameni fara vreo urma de coloana vertebrala. Si nu cred ca presa nu poate fi subiect de dezbatere publica. Nimeni si nimic nu e mai presus de acest lucru.

Traim in tara tabloidelor. Mi-e tot mai clar. Si nu e vorba despre ziarele acelea colorate care au si astazi tiraje ametitoare si in care poti citi despre silicoane, amante si lux. Nu mai e vorba doar despre atat.
Acum tabloidul intra peste tine in casa. Trebuie doar sa deschizi televizorul. Si, Doamne, ce ne mai place sa ne uitam la televizor! Atat de mult incat cred ca sunt tot mai multi cei care isi duc viata impreuna cu acest obiect prezent in fiecare casa.
De la silicoane si bikini am trecut spre morbid. O inmormantare a unui personaj cunoscut este un eveniment la care oamenii iau parte activ. Fie ca o urmaresc la televizor, fie ca merg la fata locului. Le place sa vada costiugul, ba chiar si mortul, in toata splendoarea lui. Si, evident, cel mai mult le place sa comenteze, sa-si exprime parerile, fara sa-i fi intrebat cineva. Asa au ajuns unii (marginali intru totul) sa huiduie si sa ceara in gura mare cum sa fie inmormantat un om.
Pai da! Asa au vazut ei la emisiunile cu rating baban, unde fie si o moarte este intoarsa pe toata partile. Si sunt invitati sa-si dea cu parerea tot felul de oameni care n-au nicio treaba cu asta.
Tot mai multi oameni sunt spalati pe creier de miile de ore petrecute in fata televizorului. Numarul lor este tot mai mare si sunt tot mai vocali. Tabloidizarea a depasit orice limita, iar acesta este efectul ei.
Bravo, tovarasi! Reeducarea continua, difera doar mijloacele. Acum nu mai e nevoie de inchisori si teroare, ci doar de un instrument simplu pe care omul si-l cumpara din banii lui.
Hai ca suntem buni!

Stirea care spune ca 2013 va fi un greu, chiar foarte greu, m-a impins sa scriu. Mai ales ca astazi, chiar de Sfantul Ion, premierul Victor Ponta a confirmat-o. Eu ma incapatanez sa sustin ca anul 2013 trebuie sa fie mai bun decat cel care s-a incheiat in urma cu cateva zile. Ca eu si multi altii ne-am pus mari sperante in acest an. Am obiective importante de indeplinit si, cu siguranta, nu sunt singurul.
Nu sunt adeptul ideii ca trebuie sa stam cu mana intinsa, iar guvernul sau altcineva sa ne dea ceva. Trebuie sa transpiram pentru obiectivele noastre. Si eu sunt determinat s-o fac.
Nu vreau sa cred ca prin aceasta repetitie ni se lasa la rumegat faptul ca in acest an nu vom putea reusi foarte multe din cauza situatiei economice proaste.
Cred ca trebuie sa speram si sa facem totul ca lucrurile sa nu stea asa.
Prin urmare, lasati-mi speranta si dorinta de a trai mai bine!