Archive: Autor: Nicu Tasca

Ce tara e si Romania! Au ajuns ofiteri niste indivizi care n-au facut nici macar stagiul militar obligatoriu. Pe vremea cand inca era obligatoriu. Niste soldati neinstruiti!
Adica s-au fofilat cand a fost vorba sa stea in cazarma sase luni sau un an, dar acum se bat cu caramizile in piept pe la televizoare ca ei sunt ofiteri. Acoperiti sau descoperiti. Ca nici asta nu mai stim exact.
Ceva mai penibil n-am auzit in ultima vreme. Ofiterul nu trebuie sa aiba pistol? Si cum sa aiba pistol unu’ care n-a tinut in mana o pusca de 7,62 mm? Daca se da alarma ce face? Se intoarce pe partea cealalta?
Ce bine ca nu sunt ofiter! Ca mi-ar fi venit sa-mi rup epoletii de pe umar.
Unde mai e prestigiul hainei militare? Al gradelor?
De la o vreme, penibilul isi face loc tot mai mult in viata noastra. Tare mi-e sa nu facem vreun icter.
P.S. Cred ca Robert Turcescu se visa James Bond. Si a ajuns acum chiar sa se creada. Al dracului joc de imagine.

„Poate sa te ia cu mascatii de la masa, cum m-a luat pe mine acum cinci luni de zile pe motiv de urgenta si timp de cinci luni de zile in dosarul meu sa nu faca niciun act procurorii. Pai, futute-n cur pe ma-ta, cand m-ai luat cu mascati si ai zis ca e urgenta, ca de-aia m-ai adus la DNA, ca era stare de urgenta, dupa aia trec cinci luni de zile fara ca tu sa faci o hartie!?, a spus Radu Mazare intr-un discurs, in fata colegilor de partid.
Cate personaje trebuia sa joace primarul Mazare, la celebrele lui carnavaluri, ca sa starneasca atata valva, cat a starnit cu o injuratura? Probabil, foarte multe. A tras o injuratura si totul s-a rezolvat. A devenit o vedeta si mai mare. Ca nu era suficient de mare pana acum pe la toate jurnalele de stiri!
A sarit lumea, Consiliul Superior al Magistraturii, pudibonzi s.a.
De fapt, daca am fi intr-o lume normala, am putea sa zicem ca gestul sau a fost unul studiat, in Romania, spunem doar ca am inregistrat o premiera.
Nu stiu ca un lider politic sa fii injurat intr-un discurs pana acum. Si cine putea s-o faca daca nu celebrul Radu Mazare. Acelasi care este invidiat chiar de Victor Ponta. Si nu, nu pentru realizarile deosebite din Constanta, ci pentru fetele frumoase si pentru bodyguarzi.
De fapt, edilul Constantei a revolutionat tehnica discursiva in Romania. A introdus Metoda Mazare. Si a avut succes. A fost aplaudat la scena deschisa. E drept ca de catre colegii de partid. Foarte probabil vor aparea si unii care vor dori sa-l copieze.
De fapt a lansat o moda. Si nu era pe scena Fashion TV din Mamaia, ci chiar la o intalnire de partid, Dar mai conteaza? E vreo diferenta?

Astazi se implinesc sase ani de cand am devenit consilierul primarului municipiului Petrosani, Tiberiu Iacob-Ridzi. Sase ani de cand am intrat intr-un sistem despre care stiam putine lucruri, dar in numele caruia vorbesc astazi public, in dese randuri.
Au fost sase ani in care am demonstrat cum se poate face o comunicare pertinenta in numele unui om politic si apoi al unei administratii publice locale. La acest moment pot spune fara teama ca gresesc: Municipalitatea petrosaneana este campioana comunicarii publice, in aceasta zona. Am depasit toate administratiile publice la un loc, institutii, partide si politicieni, deopotriva. Iar cu o astfel de realizare ma mandresc foarte mult.
Nu vreau sa fiu lipsit de modestie si sa spun ca meritul este doar al meu. Insa, cu siguranta, intr-o oarecare masura este si meritul meu.
Intr-o lume normala, ar spune si altii aceste lucruri, in lumea noastra suntem insa priviti cu invidie si, uneori, cu rautate. Iar satisfactia cea mai mare o am atunci cand vad cat de departe de noi sunt cei care coordoneaza alte administratii publice, institutii,  partide politice sau structuri de genul Complexului Energetic Hunedoara.
Intr-o societate in care valori precum comunicare si transparenta nu sunt aproape deloc apreciate de cei aflati in posturi inalte, ar fi simplu sa faci la fel. Eu cred, insa,ca drumul pe care am mers in acesti sase ani este cel corect.
La momentul aniversar, le multumesc celor care au crezut in mine! Chiar si celor care m-au criticat!
Regret insa ca n-a putut fi aici si omologul meu, Lucian Iancu, care a fost chemat sa fie consilier in ceruri.

Sunt multi cei care sustin, pe buna dreptate, ca politica romaneasca nu mai e la fel, dupa alegerile din 25 mai 2014. Insa nu stim cine va si invata ceva din aceste alegeri. Si nu neaparat in politica mare, adica de la Bucuresti, ci in cea locala.
Iata un exemplu:
La finalul anului trecut, intr-o discutie publica pe care am avut-o cu sociologul Valentin Fulger, acesta a spus fara niciun fel de ocolisuri ca intre PSD si PNL (pe atunci in USL), la nivelul municipiului Petrosani, este o diferenta a intentiei de vot de sase ori. Informatia a trecut nebagata in seama de cei care ar fi trebuit sa se panicheze de o astfel de perspectiva. La alegerile din 25 mai, in Petrosani, lucrurile au stat chiar mai rau decat previziona Fulger. Iar organizatia PNL a luat de vreo opt ori mai putine voturi decat colegii lor de la PSD. A fost, asadar, un moment in care nimeni n-a fost atent si n-a invatat nimic din acea informatie.
De aceea, intrebarea din titlu mi se pare relevanta. Sunt politicienii care se afla astazi in fruntea organizatiilor locale ale partidelor pregatiti sa invete ceva din ceea ce s-a petrecut?
Realitatea ne va raspunde la aceasta intrebare, in viitorul apropiat.
In final, mai spun un lucru. Demisia si retargerea din prim-planul politic a lui Crin Antonescu este un gest de onoare si ar trebui sa inspire si pe altii. Pe multi altii.

Se spune ca 1 aprilie e Ziua Pacalelilor. Ei bine, e si o zi in care se instaureaza o dictatura. O dictatura de alta natura, dar care are toate ingredientele unei dictaturi veritabile. În 1 aprilie 2014 s-a instaurat dictatura lui Dionisie Ardelean la CAR CFR Petrosani. Nou-venit pe lista dictatorilor, acesta a procedat dupa manualul de dictatura citit cel mai probabil la scoala comunista de ceferisti.
Mai intai a inlaturat orice posibilitate de a fi concurat (va suna cunoscut, nu-i asa?), iar dupa aceea a facut in asa fel incat nicio voce critica sa nu mai aiba acces in sferele de decizie. Intamplarea face ca ultima voce libera sa fi fost eu. Dar, nici unui dictator nu-i plac dizidentii. Asa ca am fost scos din carti. Printr-un surogat de alegeri. Intocmai ca la Partidul Comunist sau Nazist.
Acum, dictatura ardeleana este totala. Nu mai exista niciun opozant. Consiliul Director este dominat de yesman-i, angajatele sunt fidele. Cel mai probabil acestia sunt camarila si nomenclatura. Altfel dictatura n-ar avea toate ingredientele. Peste 5200 de oameni sunt prinsi in aceasta dictatura. Ei vor fi asupriti si vor culege roadele cu asupra de masura. Cei mai multi dintre ei nu stiu nici cine si nici cum le administreaza banii si interesele. Iar de acum nu vor mai stii nimic. Conferintele de dare de seama si alegeri vor fi surogate tot mai ieftine a ceea ce ar trebui sa fie. Aceiasi oameni vor fi chemati sa valideze actiunile dictatoriale pe o masa si un pahar.
Asa arata o dictatura din 2014, semn ca dictatorii nu tin cont de vremuri.
Doar cei peste 5200 de membrii pot repune lucrurile pe fagasul firesc.
Sper sincer s-o faca cineva!

Am spus de multe ori ca politica este o activitate stratificata. Adica are mai multe niveluri. Intr-un fel se face politica la nivelul Capitalei. La Guvern, la Parlament. Si cu totul altfel la nivelele mai de jos. La nivelul oraselor, al comunelor.