Archive: Autor: Nicu Tasca

Noua romanilor ne plac inceputurile. Ne entuziasmam usor, dar ne si lasam prada dezamagirii repede.
Startul mandatului presedintelui Klaus Iohannis este, cu siguranta, un nou inceput. Un nou inceput pentru Romania si pentru romani.
De fapt, chiar presedintele pare sa fie constient de sperantele pe care romanii si le-au pus in el.
Primul sau discurs in calitate de presedinte a surprins placut.
A vorbit sincer, a vorbit ca un om de rand, dar a aratat si determinare.
A explicat care sunt cele doua posibilitati ale asteptarii foarte mari care il insotesc in mandatul sau. Si n-ar fi deloc rau daca aceste asteptari mari s-ar trasnforma in lucruri mari. Asa cum insusi presedintele a subliniat.
Provocarea este schimbarea in bine a Romaniei. Cu sistemele ei publice cu tot, cu mentalitati si nivel de trai. Nu va fi usor!
Simbolistica zilei de 21 decembrie obliga la mult si la multe. Vom vedea daca presedintele Iohannis se va achita de aceste obligatii.
Sa dea Dumnezeu sa o faca!

Initial, acest text trebuia sa poarte titlul „Infrangerea umanizeaza”. Era inspirat din seria de lucruri aparent normale facute de Victor Ponta, dupa ce a pierdut alegerile prezidentiale. Dintr-o data, el era deschis sa-si recunoasca greselile in ziare si la televiziuni pe care nu le frecventase pana atunci. Insa zilele au trecut si premierul s-a reintors la stilul care l-a consacrat inainte de 16 noiembrie.
Speriat ca va plati pretul cel mare la fel ca predecesorii sai Adrian Nastase si Mircea Geoana (ultimul primind deja a doua lovitura in cap chiar de la el), Ponta face totul pentru a se mentine in fruntea guvernului si, spera el, si in fruntea PSD.
Numai ca, lasat cu buza umflata la guvern, Liviu Dragnea nu va fi „pisicut” si in martie, la congres, iar premierul stie asta.
Tensiunea e in crestere in marele partid, Iar nervozitatea este tradata prin reactiile liderilor. Nesigur fiind, dar inca destul de puternic, presedintele PSD ameninta cu excluderea pe oricine nu va vota si sustine cel de-al patrulea guvern care ii poarta numele. Mai nou, a devenit frecventabila si ideea ca fiecare functie sa poata fi ocupata doar doua mandate si functiile politice sa nu mai fie ocupate de cei care detin si fraiele administrative. Adica ofensiva debaronizarii. Mai sa fie!
Dar care este scopul acestor miscari?
E simplu. Supravietuirea politica. In primul rand a lui Victor Ponta. Dar si a lui Liviu Dargnea. Si a altora din varful ierarhiei pesediste. Iar pentru a supravietui politic, oamenii acestia vor face absolut orice cred ei ca ii poate salva. Vor exclude, vor spune oamenilor ce vor sa auda, vor guverna cu ochii pe sondaje. Totul. Totul ca sa supravietuiasca politic. Caci, pentru ei, politica e totul.
Restul e desertaciune.

Am fost martor, ieri, la o scena incredibila, in fata sediului Complexului Energetic Hunedoara de la Petrosani. Era pe sfarsitul protestului minerilor, protest in care cateva sute de mineri cerusera doua zile la rand demisia conducerii, iar acolo se mai aflau doar cateva zeci de mineri de la Mina Lonea. Acestia au avut o cerinta simpla, ca directorul general Aurel Niculescu sa vina sa aiba un dialog cu ei.
Numai ca, in stilu-i caracteristic, considerandu-se probabil prea important ca sa coboare din fotoliul de director general, acesta a transmis ca nu poate veni pentru ca este bolnav.
Apoi, in gandirea managerului din varf de deal, Niculescu a cerut ca un numar de sase mineri sa mearga in biroul lui pentru a purta o discutie. Si asa s-a si intamplat.
Povestea aceasta defineste, in modul cel mai elocvent, modul falimentar in care s-a comunicat de catre cei care au condus CEH sub mandatul lui Niculescu. Atat cu minerii, adica in comunicarea intraorganizationala, cat si cu media locala sau centrala, in ceea ce se numeste comunicarea publica a colosului hunedorean.
Specialistii in minerit si energie vorbesc de multa vreme despre situatia CEH, ca fiind vecina cu falimentul. La aceasta pledoarie adaug si falimentul comunicational in care a fost adus colosul energetic.
Asta pentru a avea un tablou complet al situatiei. Si a fi si mai clar ca nu poti fi un bun manager cand habar nu ai de importanta comunicarii. Ba chiar stai baricadat in birou, in timp ce sute de oameni iti cer sa pleci, Atat in curte, cat si dincolo de usa biroului tau.
Halal manager esti, Niculescu!

Au trecut doua saptamani de la alegerile prezidentiale si nu s-au incheat inca primele analize. Ziarele sunt pline de astfel de analize. Foarte probabil, asa cum am mai scris aici, se va respecta situatia din cazul primei campanii a lui Barack Obama si se vor scrie multe carti.
Abordarile vor fi diferite, dar cateva chei vor face parte din toate analizele. Printre acestea si faptul ca la PSD se comunica prost spre foarte prost.
Dovada stau atacurile jegoase ale purtatoarei de cuvant a campaniei electorale, Gabriela Vranceanu- Firea, care l-au facut mare pe Klaus Iohannis. Atat a putut sa nascoceasca staff-ul pesedist, ca n-are copii si nu e ortodox. Putin, mult prea putin. Si prost, foarte prost.
Multi sunt insa de parerea lui Vasile Dancu, ca Ponta facuse un fetis din comunicare. Din cea care il avea pe el in prim-plan. Ne amintim cu totii cum guverna din studiorile TV. Tot asa cum ne amintim ca readusese in atentie bancurile cu Adrian Nastase si conserva, care fusesera adaptate la noul candidat.
O facea insa doar el. O facea arogant si autoritar. Si o facea pana la exasperare.
In rest, doar atacuri si stenograme cu lideri ai PSD.
Putin, foarte putin s-a comunicat pe Internet si Facebook. De altfel, aici e nevoie de o comunicare „desteapta”, cum spune Felix Tataru.
 Ratarea a fost evidenta si aici.
De fapt, ratarea a devenit cuvantul potrivit pentru campaniile prezidentiale, la PSD. Si cu toate acestea, au folosit aceeasi strategie si acelasi strateg. Sa pierzi doua alegeri prezidentiale si sa nu schimbi nimic parca e prea mult. Mult prea mult.
Raspunsul e ca marketingul politic al profesorului Bogdan Teodorescu nu tine cont de autenticitate. Pentru ca la Prezidentiale conteaza si omul, cu firea si personalitatea lui.
Iar, asa cum deja stim, nu totul e teatru.
Vor intelege care e cheia?
Dupa ultimele excluderi, se pare ca nici vorba despre asa ceva.
Nu pot sa nu ma gandesc, deja, la urmatoarele campanii electorale.
Si atunci va fi la fel?

O noua zi istorica pentru Romania. Sau o noua noapte.
Desi Klaus Iohannis n-a fost cel mai bun opozant, facand cel putin doua duzini de gafe, Victor Ponta a pierdut. A pierdut pentru aroganta sa. A pierdut pentru ca n-a vrut sub niciun chip sa-i lase pe romanii din strainatate sa voteze. A pierdut pentru ca n-a estimat tavalugul care va fi generat de aceasta tema, desi a avut semnale serioase din strada. A pierdut pentru alianta cu Corneliu Vadim Tudor si Dan Diaconescu.
A pierdut sansa de a intra in istorie ca fiind cel mai tanar presedinte al Romaniei. Nu va dura mult si va pierde si functia de premier si pe cea de presedinte al PSD. Un astfel de esec nu ramane niciodata nepedepsit.
Romanii nu l-au vrut si, in curand, nu-l vor mai vrea nici pesedistii
Cariera sa politica se apropie vertiginos de final.
A pierdut!
Asta e politica, Victore!