Archive: Autor: Nicu Tasca

Negura in care traieste acest popor, din cauza politicienilor care il conduc, a fost risipita azi.
In sfarsit, Romania s-a luminat.
Si este meritul partii stralucite a acestui popor. Este meritul tinerilor.
Astazi, nesimtirea politica despre care am tot vorbit in ultimele zile a pierdut batalia.
Este o victorie a bunului simt si a democratiei.
O victorie a strazii si a generatiei care nu mai poate fi tinuta in genunchi.
Am spus de multe ori ca poporul nostru va putea renaste prin tinerii sai, de aceea m-am si ocupat, in ultima vreme, de aceasta categorie, in care cu modestie ma includ.
Trebuie sa ne bucuram. Insa trebuie sa o facem cu moderatie si cu vigilenta. Totul pentru ca nu cumva nesimtitii plecati sa fie inlocuiti cu alti nesimtiti, iar arogantii plecati sa fie inlocuiti cu alti aroganti.
Puterea corupe, iar puterea absoluta corupe in mod absolut! 
Am castigat o batalie, mai avem pana sa castigam si razboiul. Sa nu ne lasam. Sa nu ne culcam pe ureche.
Noi toti cei care constituim societatea civila romaneasca trebuie sa facem totul si sa nu mai permitem niciunui nesimtit sa se mai tina de scaun, cand in jurul sau mor oameni.
Doar asa Romania va putea fi, candva, o tara normala. O tara ca toate tarile civilizate.

Este impresionant cum poporul nostru se solidarizeaza in momentele grele. Este unul din acele momente (putine de altfel) in care suntem mandri ca suntem romani (in adevaratul sens, nu ca in sloganul lui Victor Ponta).
Tragediile ne strang laolalta pentru a ne aduce un ultim omagiu, insa de putine ori ne strangem cand nu e vorba despre oameni care nu mai sunt, ci de principii, de valori.
Poate, cu timpul, vom invata sa facem si asta.
In cazul tragediei de la Clubul Colectiv ma frapeaza ca, in continuare, nu plateste nimeni. N-am vazut nicio demisie din partea celor care au o vina cel putin morala pentru moartea si ranirea grava a atator oameni. A atator romani.
Nesimtirea potentatilor Romaniei, despre care scriam si in articolul precedent, este tot mai vizibila si mai apasatoare cu fiecare zi.
Nu vreau sa fiu pesimist, dar zilele vor trece. Tragedia va trece si ea in planul doi, iar lucrurile vor continua dupa blestematul proverb romanesc „merge si asa”. Pot sa si exemplific.
Pe soselele Romaniei mor anual mii de oameni. Daca inmultim cu 26 de ani, ne apuca groaza.
Ati vazut sa se fi facut sosele? Sosele adevarate, ca-n Germania? Nicidecum.
Politicienii votati de romani la fiecare patru ani judeca lucrurile pragmatic. In functie de comisioane, in fuctie de prietenii lor, de campaniile electorale.
Nu tin si n-au tinut niciodata cont de noi! Niciodata!
Daca ar fi fost vreo bruma de responsabilitate in acesti oameni, n-ar mai fi facut lucrurile de mantuiala, nu s-ar mai fi imbuibat cu spagi de milioane de euro, dintr-un buget secatuit.
Insa oamenii astia n-au niciun Dumnezeu! N-au nicio urma de onoare!
E important sa ne plangem mortii.
Pe cei de la Colectiv si pe cei de pe sosele.
Dar si mai important este sa luam atitudine si sa schimbam ceva. 
Sa schimbam aceasta clasa politica blestemata, care ne omoara in fiecare zi, prin nesimtirea lor.

Agenda publica a Vaii Jiului a ajuns o nebunie.

Recunosc ca nu m-am putut decide intre aceste doua titluri. Ambele mi se par la fel de relevante.
Pe de o parte, titlul cartii istoricului Lucian Boia mi se pare atat exepresiv, incat n-am putut face abstractie de el.
O cauza evidenta a diferentei fata de oricare alta tara este ca avem cei mai nesimtiti politicieni din lumea asta.
Nicaieri, instrumentul demisiei nu este mai putin uzitat, ca la noi. Si nicaieri in lume politicienii nu sunt atat de aroganti si atat de „deasupra” oamenilor obisnuiti, ca in Romania.
Cazul mortii politistului Bogdan Gigina, la doar 28 de ani, este doar un exemplu de ce se poate intampla cand unii se cred supraoameni (iar despre acest lucru am mai scris, in urma cu ceva vreme). Iar Gabriel Oprea, general si multe altele, n-are un vocabular prea dezvoltat, dar are o aroganta fara margini. De aceea a si murit politistul acela. Pentru ca generalului (am scris intentionat cu litera mica) nu-i place sa mearga ca tot omul, ci sa bata recorduri dupa recorduri, pe strazile din Bucuresti. Comportamentul sau de zbir pune o mare presiune pe politisti (doar e seful lor, nu?), presiune care duce si la astfel de incidente.
Dincolo de superioritatea lui Oprea, manifestata si prin invocarea la tot pasul a interesului national, el are si sfatuitori de tot rahatul.
De altfel, furiei declansata pe Facebook si in strada, apoi, mult mai tarziu, in presa, i-au tinut piept doar cativa ciraci politici, membrii ai UNPR sau apropiati ai acestuia de la Ministerul Afacerilor Interne.
Categoric, Gabi Oprea are cel putin o vina morala in moartea politistului. O vina pentru care, daca ar fi avut o umbra de bun simt, ar fi demisionat imediat.
Insa, cea mai mare jignire adusa opiniei publice, familiei si memoriei politistului mort este lipsa oricarei reactii.
Abia la sase zile dupa tragedie, ministrul a inteles ca trebuie sa iasa public pentru a da o declaratie    in”complecta”, cum agramat stie sa se exprime.
Pentru o atat de proasta gestionare a problemei, generalul Oprea trebuia sa demisioneze.
Iar astazi sa fi vorbit despre el la trecut.
Dar cum sa demisioneze ministrul, cand seful sau se tine de scaun, cu toate ca in curand va sta in boxa acuzatilor, intr-un dosar in care este acuzat, printre altele, de evaziune fiscala si spalare de bani.
La final, ramane doar nesimtirea politicienilor si durerea unui popor care este calcat permanent in picioare.
Sa-ti fie rusine, generale!

Nu mai poate omul sa rada de nimic, daca e implicat politic. Asta ar putea spune consilierul UNPR (prin adoptie) Petrisor Ciuica.
Spun prin adoptie, intrucat a aterizat de curand in partid, de la PPDD, si nu s-a acomodat inca cu disciplina militara a formatiunii generalului.

El s-a apucat, ca tot romanul, sa rada putin pe Facebook de candidatura singuratica a lui Liviu Dragnea la sefia PSD. Numai ca, asemeni proverbului „Fereste-ma, Doamne, de prieteni …”, a fost vazut de un coleg de partid. Coleg care cere acum sanctionarea lui de catre partid.
Iar sefii partidului la nivel local si judetean vor sa-l puna pe acesta la stalpul infamiei. Cum sa fi indraznit oare un membru de partid sa ia in ras ce se intampla la marele aliat de la guvernare?

Speriat, omul a sters repede postarea. Doar e in joc functia de consilier. Ce mai conteaza principiile si democratia.

Unde se intampla asta? La Petrosani.

In ce an? In 2015.

Adica, anul in care fantoma lui Stalin inca traieste printre noi, iar delictul de opinie e acuzatie grava care te poate duce in fata Tribunalului Poporului. Pardon! al partidului.
Asadar, vedeti de cine radeti, tovarasi uneperisti, ca in formatie n-ai voie sa misti.

Pentru onor, inainte! 

Decretez: 
Politica a distrus mintile multora, iar delictul de opinie este lege nescrisa in Romania! In Romania anului 2015!

E drept ca Valea Jiului n-a excelat niciodata la capitolul comunicatori. Si cand acestia au existat, au fost determinati sa plece (vezi cazul meu!).
Dar chiar sa ajunga sa comunice un om care s-a remarcat prin faptul ca a dat cu tifla unui numar important de oameni, la o dezbatere, e deja prea mult.
Astazi a circulat in spațiul public un comunicat extrem de ciudat, atat prin modul in care a fost scris cat si prin ineditul semnatar.
Spun ciudat pentru ca e scris intr-o perfecta limba de lemn.

Auziti exprimare : „Consiliul de Administratie al Societatii Complexul Energetic Hunedoara este dedicat gasirii solutiilor pentru rezolvarea problemelor CEH-SA si reducerea impactului negativ al acestora la nivelul comunitatii locale.„

Rareori am mai auzit o asemenea exprimare.
Si daca nu v-ati dat seama, am citat din comunicatul de presa semnat de Aurelian Ghimpau presedintele Consiliului de Administratie al CEH.
Ce sa-i faci? Anii petrecuti in structuri lasa urme adanci. Chiar si in exprimare.
Dar de ce a simtit Ghimpau nevoia sa-i dea peste degete prietenului sau Emil Florut (pentru necunoscatori directorul general al CEH)?
Modalitatea aleasa este cel putin neuzuala. Insa probabil a dorit sa mai spele rusinea de dupa dezbaterea amintita mai sus. Dar si sa preia un pic din caimacul rezolvarii problemei caldurii in Valea Jiului.
De altfel, acest eventual succes va avea foarte multi parinti, in perioada urmatoare. Fiind printre putinele lucruri bune care se mai intampla in Valea Jiului.
Multi oameni cu functii, fie ca vorbim despre Ghimpau &Co. sau politicienii locali, vor incerca sa castige imagine din aceasta acuta problema a caldurii.
Va invit, asadar, sa fim atenti! Aurelian Ghimpau a inceput sa comunice.
Ce o sa ne mai distram!