Archive: Autor: Nicu Tasca

În 3 mai se sărbătorește în fiecare an Ziua Internațională a Libertății Presei. 
Este, deopotrivă, o sărbătoare a libertății și a ziariștilor.
Este ziua în care unii dintre noi ne gândim cum ar arăta o societate fără presă sau cu un singur organ de presă, care să fie deținut de potentații politici ai orașului sau judetului.
Se întâmplă și asta în România.
Din fericire, nu în zona noastră. Și e deja o victorie. Și una mare.
Putem astăzi să ne informăm foarte bine, pentru că avem la îndemână suficiente surse, fiecare cu orientarea ei.
Avem opinii și editoriale scrise de oameni care se uită în jurul lor și observă cum stau lucrurile.
Avem scandaluri și violențe, care trebuie arătate. Și care fac rating într-o zi, cât toate celelalte într-un an. Așa funcționează mecanismul. Violența se vinde mai bine ca opinia.

Dincolo de momentul de sărbătoare, în data de 3 mai, mă gândesc pentru o clipă cum ar arăta o societate, poate chiar comunitatea noastră, fără presă. Sau cu o presă foarte slabă.
Mă iau fiori reci pe șirea spinării.
Și așa avem multiple derapaje de la democrație și de la etică. Însă, teama de presă, teama că un matrapazlâc va ajunge la urechile și ochii cetățenilor îi mai oprește pe ”șmecherii” politici și nu numai să facă exact ce ar dori să facă.
Iar acesta este un lucru bun. Poate singurul care ne-a mai rămas.

Am auzit de ceva vreme despre faptul că falimentarii politicii se vor îngrămădi pe culoarul independenților, la Petroșani. 
Și uite că se întâmplă. 
Li se pare că și-au găsit un loc călduț, după ce partidele nu i-au mai vrut și i-au expulzat, într-un fel sau altul, de pe locurile eligibile.

Impostura lor este crasă. Pentru că, încearcă să mintă alegătorii mai ceva ca foștii lor colegi din partide.
Se spoiesc în independenți, uitând că știm cu toții cine sunt și ce au făcut în ultimii cinci ani (vorba anilor ’90). Iar oamenii știu și ei și recunosc mediocritatea.
Aș spune că sunt mai găunoși decât mulți politicieni, pentru că vor să profite de valul de nemulțumire pe care l-au creat partidele și politicienii, adică și ei. Da, ei!
Ăștia care pozează acum în independenți.

De fapt, avem de-a face cu niște veleitari penibili, care s-ar da și virgini (mai ales virgine), dacă ar considera că cineva îi va crede și îi va propulsa pe funcții.

Numai că, oamenii nu sunt așa cum consideră ei. Oamenii sunt mai deștepți și mai experimentați ca ei. Și nu-i vor vota. Îi vor arunca în afara jocului. Acolo e locul impostorilor.

Încercarea de furt, însă, rămâne.

Rușine să vă fie, mincinoșilor! 

Voi reveni!

Sunt conștient de multă vreme că municipiul Petroșani se depopulează masiv. La fel și Valea Jiului. Am mai scris despre asta.
Când însă această informație devine faptică, adică percepi depopularea mai direct, impactul psihologic este foarte puternic. Acest lucru mi s-a întâmplat mie, la puțin timp după ce am anunțat că intru în cursa pentru un loc în Consililul local al Municipiului Petroșani.

În periplul meu prin cartiere, am înțeles că depopularea este un factor care va scufunda Petroșaniul. Cu totul. Procesul este avansat. Și nu va mai dura mult. Sute de apartamente sunt goale. Sunt scări de bloc în care apartamentele locuite sunt abia un sfert din total. Oamenii nu mai au perspectiva zilei de mâine și se grăbesc să plece spre zone care încă mai oferă ceva, indiferent de vârsta pe care o au.

Degringolada, deciziile proaste și lipsa de interes a celor care ar fi trebuit să protejeze comunitatea de astfel de fenomene ne-au adus aici.
De altfel, societatea petroșăneană se află la un moment de răscruce. Fie va asista pasivă la scufundarea sa, lăsând aceiași oameni să se bucure la mărunțiș (pentru că asta au făcut de multă vreme încoace) și să asiste cum se stinge, fie schimbă ceva la votul din 5 iunie.
Este poate ultima șansă pentru a schimba macazul vieții noastre sociale. Dacă nu vom fructifica această șansă, atunci totul este pierdut.
Iar comunitatea petroșăneană va fi doar o umbră tristă a ceea ce a fost sau ne-am dorit să fie.
Asta ne dorim?

M-am gândit mult și am decis.
Candidez!
Candidez pentru un loc în Consiliul local Petroșani.
Candidez pentru că nu-mi place cum a ajuns forul deliberativ (Consiliul local).
Avem o liniște mormântală de ani de zile într-un for care, așa cum îi spune numele, ar trebui să fie un cadru de dezbatere.
Din păcate nu e.
Nu e nici măcar un surogat de for de dezbatere.
De fapt, a ajuns o anexă. A ajuns o debara unde își aruncă unii lucrurile care miros urât.

A ajuns în acest hal din cauza traseismului politic. Politicienii mărunți n-au avut curaj să se poziționeze în niciun fel, decât de partea administrației. De frică să nu se autoexcludă din Consiliul local, în urma înțelegerilor dintre partide. Dintre Putere și partide. A înțelegerilor subterane, evident.
Mai ales că mulți și-au plătit locurile cu bani grei. Cum să riște.

De aceea am ales calea independenței.
Pentru că niciun partid nu pare că vrea să schimbe această stare de fapt și să readucă Consiliul local în deplinătatea puterii sale.
Toți, dar absolut toți, se declară adepții puteri unui singur om. A primarului. Deși au trecut mulți ani de așa-zisă democrație mitul tătucului atotputernic este încă ”la putere” în mintea politicienilor locali.

După celebra vorbă a lui Silviu Brucan, ne mai trebuie încă 20 de ani ca să scăpăm de rămășițele dictaturii comuniste. Și ne mai trebuie o reînoire a celor care fac politică la nivel local.
Dacă facem un calcul simplu, media de vârstă a consilierilor locali confirmă cele spuse mai sus. Cu vârf și îndesat. Chiar dacă nu prea e nevoie de nicio confirmare.

Am decis să candidez pentru că nu mai văd niciun reprezentant al petroșeneanului de bun simț, al petroșeneanului care prețuiește democrația și libertatea de exprimare, a celui care nu așteaptă pomeni de la administrația locală, ci doar să-și facă treaba. Am decis să candidez pentru ca oamenii să nu se mai uite neputincioși cum orașul nostru se scufundă, iar unii se îmbogățesc din asta.
Pentru acest gen de oameni vreau să candidez.
Vreau să ne luăm bucățica de democrație înapoi. Să ne luăm dreptul de a vorbi cu voce tare despre neajunsuri, nereguli și alte matrapazlâcuri care ne-au adus în postura nefericită în care se află comunitatea noastră.

Am decis să candidez independent pentru că nu vreau ca vreun incult șef de partid să-mi spună vreodată că am două opțiuni: să-mi vând votul sau să plec.
Am decis să candidez independent pentru că vreau să răspund doar în fața conștiinței mele și a petroșenenilor. 
Am decis! 
De acum, jucăm împreună pentru comunitatea noastră. 
Jucăm împreună pentru Petroșani! 

Atentatele de astăzi din Bruxelles sunt cea mai grea lovitură dată Europei.
De fapt, este lovitura de grație dată unora dintre cele mai importante valori ale Uniunii Europene: libera circulație și dreptul omului la un trai mai bun.
Este demonstrația pe care teroriștii o fac tot mai des în ultima vreme și anume că nu ne putem apăra de teroare cu metodele cunoscute până acum.
Că Europa nu mai poate rămâne tărâmul făgăduinței și al fărădelegii pentru cei care doresc să vină și să trăiască aici. Sau chiar să ne facă să ne temem și să ne uităm cu suspiciune la cei care trec pe lângă noi pe stradă.
Fără a fi un eurosceptic, mi-e tot mai clar că politica Uniunii Europene trebuie să fie ajustată rapid. Că provocările sunt tot mai mari cu fiecare zi, iar instituțiile UE par că nu mai fac față demult.
De fapt, amânarea deciziilor, atât de dragă multora dintre liderii Europei, nu mai poate continua. Acești lideri trebuie să ia decizii pertinente și rapide pentru criza terorii care pare că va cuprinde toată Europa.
Tragedia de astăzi ne arată că oricare dintre noi poate fi, într-o zi, victima terorismului. Un aeroport și o stație de metrou sunt locuri în care ne-am putea afla oricare, oricând. Și, deși multora nu le place să recunoască, frica vine tot mai aproape de noi. Devine un fel de haină de ploaie.
A fost Paris, acum e Bruxelles, cine știe ce metropolă urmează.
Lipsa unor decizii rapide și clare din partea instituțiilor europene va crește exponențial euroscepticismul, popolismul și xenofobia.
Asta ne dorim oare?