A început ”dezbaterea prezidențială”

Nici nu am intrat în anul electoral că deja au și început dezbaterile. E poate pe undeva firesc, ținând cont că tot românul se pricepe la politică. Și cum la noi politica e personalizată, trebuia să vină și discuția despre cine va fi Președintele României. O funcție cu oarecare greutate în trecut, dar compromisă teribil de Klaus Iohannis.

Tema își face deja loc în talkshow-urile politice, iar politicienii sunt luați la întrebări pe acest subiect. Gaz peste foc a turnat și INSCOP Research, care a făcut un sondaj de opinie pe această temă.

Surpriza a fost că pe primul loc se află Mircea Geoană, cel care a demarat un tur de forță pe la televiziunile românești după începutul războiului din Ucraina. Clasamentul continua cu Marcel Ciolacu (cunoscut în partidul său și sub numele de Marin), George Simion și Nicolae Ciucă. Într-un eventual tur II, Geoană i-ar surclasa atât pe George Simion, cât și Emil Boc. Toți ceilalți întrecându-l pe George Simion.

Dintre toți cei enumerați, este anunțat ca prezidențiabil doar George Simion, ceilalți fiind introduși în studiu mai mult prin poziția de șefi de partide. În cazul lui Geoană, nu știm încă dacă și cine îl va susține. Fără infrastructura unui partid sau a mai multora, îi va fi foarte greu să strângă voturile alegătorilor. E foarte probabil ca el să continue maratonul început acum mai bine de un an. Dar el a funcționat bine în absența anunțurilor celorlalți posibili candidați.

De notat rămâne începutul dezbaterii, urmând ca rezultatul să-l aflăm peste mai mult de un an de acum.

Imnul politicianului român

Am scris pe 11 septembrie în JVJ despre comemorarea lui Avram Iancu de la Țebea și de atunci mi-a rămas în minte melodia ”Trăiască Duhul lui Iancu”.

Zilele au trecut și prim-planul politic a fost preluat de ceea ce am putea numi Filmul anului în România. După cum e ușor de intuit mă refer la flagrantul realizat președintelui CJ Vaslui, Dumitru Buzatu, când lua șpagă aproximativ 250000 de euro, în lei.

În opinia mea, cazul Buzatu este doar un exemplu. În oricare alt județ sau în oricare altă zonă un astfel de flagrant este posibil oricând.

Ba mai mult. Eu cred că doar indolența procurorilor și lipsa de interes în a găsi denunțători face să nu avem astfel de cazuri măcar săptămânal, dacă nu chiar zilnic.

Politica românească toată este construită pe acest stil de a face bani. Și nu spun un mare secret.

De aceea, vreau să propun un imn al politicianului român.

Un imn care să fie intonat mai ales în aceste zile, când baronul de Vaslui trece prin momente atât de grele.

Las textul în seama cântăreților cu mandate (nu de arestare) politice, dar refrenul mi-a plăcea să fie ceva de genul acesta:

”Trăiască șpaga lu’ Buzatu, trăiască hoțul între hoți

Și România toată spune: Baronul Buzatu suntem toți!

Baronul Buzatu suntem toți!”

România denivelată

Vara este pe sfârșite, chiar dacă încă e cald. Iar fiecare ne-am cam adunat pe la casele noastre de prin vacanțe. Unii mai veseli, alții având nevoie de zile de refacere după drumurile grele pe care le-am avut de parcurs.

Cei care conducem prin minunata noastră țară ne plângeam acum câțiva ani de străzile cu gropi. Și aveam de ce să ne plângem, întrucât din kilometru în kilometru pândea câte o groapă care îți putea distruge vacanța.

Acum gropile au cam fost astupate, dar un alt fenomen și-a făcut loc pe șosele. Este vorba despre denivelări. Acestea au împânzit România și își fac simțită prezența chiar și pe autostrăzi. Nu sunt puține momentele când a trebuit să țin bine de volan, pentru a nu-mi sări din mână, la 130 de km/h. O clipă de neatenție mi-ar fi putut crea serioase neplăceri. Dar fenomenul este vizibil și perceptibil inclusiv pe drumurile naționale sau europene.

Fără a fi specialist, cred că denivelările au fost generate de două cauze. Frecvența traficului de marfă pe șosele și calitatea lucrărilor și a asfaltului.

Dincolo de păreri, cert este că a fi șofer în România este o adevărată aventură chiar și după 33 de ani. Cât va mai dura până vom putea circula decent în țara noastră este imposibil de spus. Mai ales că pare că nu reușim să găsim alte modalități de a transporta marfa.

România îngrozitoare

Avem multe și uriașe probleme. Și ciudat este că aproape în fiecare zi mai apare un lucru îngrozitor care se petrece în frumoasa noastră țară. Am scris deja despre miniștrii care au demisionat în scandalul ”azilelor groazei”, dar credeați că s-a terminat?

O, nu.

Aflăm acum că raptul și dezumanizarea și-a găsit culcuș și în Ardeal. Tocmai la un azil care fusese controlat de trei ori, numai că inspectorii nu găsiseră nimic.

Când s-au dus acolo reprezentanții Centrului pentru Resurse Juridice, au dat peste ceva inimaginabil. Dacă oroarea poate avea grade de comparație, atunci cazul de la Mureș este mult mai rău decât cele de la Ilfov. Aici este vorba despre copii închiși în beciuri și alte nenorociri.

Colac peste pupăză, apar câteva imagini despre tratamentele la care sunt supuși minorii în centrele de detenție. Alte personaje dezumanizate bat cu bestialitate tineri pe care ar trebui să-i reabiliteze. Dar domnii respectivi cunosc doar metode care presupun pumni, picioare și bastoane.

Credeți că tinerii aceia vor fi reabilitați?

Eu cred că vor fi înrăiți. Și, ieșiți de acolo se vor răzbuna pe cei mai slabi pe care îi vor întâlni în parcursul lor în societate.

Să nu credeți cumva că am terminat.

Nuuuu! Acum vine punctul culminant.

Prevederile legale se vor modifica pentru ca profesorii să aibă obligația de a anunța, dacă constată semne sau comportamente care pot fi consecințe ale violenței domestice. Această decizie vine ca o consecință a studiilor care arată că unul din doi copii sunt abuzați în mediul familial.

Dacă acestea nu sunt imaginile unei țări absolut îngrozitoare, atunci nu știu ce ar putea fi. Reformarea statului trebuie să cuprindă neapărat și reformarea mentalității celor care lucrează pentru stat. Oroarea și nenorocirea se întâmplă în fiecare zi în această țară, iar oamenii statului se fac că nu văd. Din comoditate, din neștiință.

Citește și Budăi și Firea au căzut și pe proasta comunicare

Budăi și Firea au căzut și pe proasta comunicare

Vrem o democrație de tip occidental, dar ne place să cântărim românește.

În nicio țară civilizată nu numai că nu s-ar întâmpla ce s-a întâmplat în ”azilele groazei”, ci mai ales orice politician despre care se demonstrează că a știut ceva pleacă a doua zi. Nu a noua. Și nici a zecea.

Dar suntem în România. Iar la noi e mai greu.

S-a vorbit mult și se va mai vorbi despre azilele groazei.

Eu vreau să arăt o altă perspectivă și să spun doar că, atât Marius Budăi, cât și Gabriela Firea, și-au pierdut funcțiile și din cauza proastei comunicări.

Dacă în cazul lui Budăi nu pot să spun că aveam mari pretenții, însă în cazul Firei m-am așteptat la mai mult și la mai bine. Lunga ei experiență de ziarist m-a determinat să cred că va putea să explice situația. N-a reușit.

A îl lua pe nu în brațe, când e evident că se pot găsi toate legăturile și toate dovezile, mai ales când viitorul politic părea atât de luminos mi se pare o greșeală nepermisă.

Nu știu dacă ar fi putut supraviețui politic scandalului, dar ceea ce știu sigur este că amândoi ar fi putut comunica mai bine. Mult mai bine.

Voi mai reveni. Cu siguranță.

”Cum ne promovăm pentru tineri”

Am participat ieri la dezbaterea – conferință organizată cu prilejul prezenței la Petroșani a lui Ray Iunius, profesor dr. la Universitatea din Lausanne, Facultatea de Afaceri și Economie, Elveţia și director executiv al Winsedswiss Education Group (WEG) SA.

Discuția a fost una simplă și directă, scoțând în evidență lucruri despre care, fără a încerca să-i știrbesc din valoare invitatului de onoare, am vorbit și eu.

Dintre multele lucruri spuse de profesorul elvețian de origine română am reținut concepte precum training pentru tineri, învățarea acestora să-și construiască un plan de carieră, conceperea unui plan de marketing specializat pentru atragerea tinerilor în mediul de business, precum și PR-ul firmelor – sau cum se fac ele cunoscute.

”Cum ne promovăm pentru tineri”, a fost una dintre ideile profesorului Iunius.

Din păcate, aici au eșuat și autoritățile și mediul de afaceri.

Prăpastia dintre comunitate și tineri este uriașă. Nu există decât rare și șubrede punți între tineri și comunitate, pentru că nimeni nu i-a băgat în seamă pe tineri de 30 de ani. Nimeni.

Autoritățile locale și județene alocă bani infimi pentru proiecte de tineret, iar mediul de afaceri se concentrează pe persoane trecute de prima tinerețe.

Criza forței de muncă se poate rezolva doar prin apropierea comunităților (cu toate componentele lor) de tineri, ceea ce lipsește de foarte mult timp. Puținii specialiști în problemele tinerilor sunt ignorați și marginalizați de ani de zile.

Pot să dau exemplul meu.

Academia pentru Democrație, Comunitate și Mediu nu are în acest an niciun proiect pentru tineri, pentru că nu a putut accesa niciun leu. Autoritățile locale nu au alocat bani pentru astfel de proiecte, iar Consiliul Județean Hunedoara alocă sume infime, pe care le distribuie după bunul său plac.

P.S. Consiliul Județean Hunedoara și-a dovedit ieri eșecul uriaș de comunicare. Nimeni din cei peste aproape 100 de reprezentanți ai mediului de afaceri nu auzise vreodată de activitățile acestei instituții. Dovadă că, deși dă sume mari unei părți a presei, rezultatele sunt ZERO.