Procesul de modernizare a Vaii Jiului se desfasoară pe doua paliere. Pe de o parte, infrastructura, cu tot ce presupune acest termen, trebuie modernizata. Acest proces a demarat si se afla intr-o desfaşurare continua, fiind foarte amplu. Pe de altă parte, este vorba despre modernizarea mentalitatilor locuitorilor acestei zone. In acest sens, in ultima perioada am realizat două actiuni de schimbare a mentalitatilor existente in Valea Jiului. Este vorba despre proiectul Asociatiei Niloran “Participare pentru comunitate”, care si-a propus sa creasca gradul de interes al tinerilor fata de participarea publica, de mecanismul de luare a deciziilor la nivelul comunitatii. Proiectul s-a terminat, iar rezultatele sunt mai mult decat favorabile. Un alt proiect imbucurator este debutul primei campanii de constientizare din istoria Vaii Jiului. Ea a debutat in scolile din Vulcan si se refera la colectarea selectiva a deseurilor. Aceste doua proiecte sunt punctele de plecare ale marii reforme a mentalitatilor locuitorilor acestei zone. Cand cetatenii vor fi interesati de deciziile care se iau la nivelul comunitatii, iar deseurile nu vor mai fi aruncate de-a valma, ci vor fi colectate selectiv si reciclate, atunci primul pas spre modernizarea mentalitatilor va fi fost facut. Nu este singurul pas care trebuie facut. E nevoie de multi altii, insa e important ca procesul sa fie inceput odata si-odata. Iar Valea Jiului va fi cu adevarat modernizata abia atunci cand cele doua reforme, cea a infrastructurii si cea a mentalitatii vor fi fost incheiate.
Pana atunci, insa, mai trebuie sa curga multa apa pe Jiu.
Archive: Autor: Nicu Tasca
Universitatea lui Pop este apeciata in Uzbeckistan si Turkmenistan
Dupa ce anul trecut, rectorul Emil Pop sustinea ca “Universitatea din Petrosani are relatii cu peste doua universitati din Europa”, anul acesta lucrurile sunt vizbil mai bune. Conform aceleiasi surse, Universitatea este foarte apreciata în Uzbeckistan si Turkmenistan, de unde au venit solicitari de colaborare. In ritmul acesta, anul viitor se vor pune bazele unor colaborari cu Irak, Pakistan si Afganistan, totul pentru a incununa prezenta in trecut a rectorului Pop. Pentru ca, tot conform spuselor sale, schimbarea mentalitatii (care, daca nu stiati, e obiectivul lui) se va produce prin vizite in tarile amintite, la Petrosani urmand a fi pregatiti viitori combatanti Al Queda. Caminele vor fi transformate în cazarme, amfiteatrele în moschei, iar laboratoarele in simulatoare de razboi.
Asta da viitor stralucitor!
Demersul de imagine al rectorului Pop a esuat lamentabil
O data pe an are si Emil Pop, rectorul Universitatii din Petrosani, o idee. Si aceea esueaza. Asa au stat lucrurile si in ce priveste deschiderea anului universitar, care a avut loc astazi. In zadar a incercat Pop sa-si spele imaginea sifonata, invitandu-l pe Episcopul Devei si Hunedoarei, PS Gurie, ca acesta n-a venit. Probabil, cineva din cabinetul inaltului prelat a dat o cautare pe google pe numele rectorului Pop. Rezultatul i-a ingrozit, iar recomadarea a fost ca Episcopul sa nu-si haina preoteasca, spaland imaginea celui care l-a invitat. A trimis totusi un reprezentat, in persoana preotului Vasile Vlad. Insa orice specialist poate spune ca, de fapt Pop&Co. au primit o binemeritata palma. Cat despre iertarea vesnica, ce sa mai vorbim.
Acest lucru nu l-a impiedicat pe rector sa faca o paralela desantata intre Universitatea din Petrosani si Biserica Ortodoxa Romana. De altfel, intregul discurs a fost elucubrant, trecand de la una la alta intr-o prestatie aiuritoare. Dezacorduri si laude de sine fara noima au curs peste douazeci de minute spre disperarea audientei. Si cum esecurile se tin lant de seful Templului Ipocriziei Academice,iar lui ii place sa se dea mare, a tinut sa ne arate tuturor celor prezenti cat de prost poate vorbi un om limba engleza (si fostul presedinte Ion Iliescu ar fi fost invidios). Totul a culminat cu invitatia facuta prefectului judeţului Hunedoara de a lua cuvantul, spunand „il invitam pe domnul prefect sa ne spuna alocutiunea sa”. De ce dovada mai evidenta ca de la an la an in mintea rectorului Pop cresc doar laudele si deloc vocabularul limbii romane mai e oare nevoie? Astazi, rectorul Emil Pop si-a mai dat singur cel putin o palma, insa a dat-o si Universitatii din Petrosani, din oricine ar fi compusa ea.
Un episcop pentru linistea rectorului Pop
Va mai aduceti aminte de rectorul Universitatii din Petrosani? Oricare ar fi raspunsul vostru, sa stiti ca e bine merci in postul platit regeste, de unde nu mai plange in hotote de grija oamenilor saraci. Se crede insa strateg. Si vrea sa dea lovoturi de imagine. Obisnuit cu ciodarii din dotare, el s-a gandit sa-si cumpere si judecata de pe lumea cealalta. Ca pe lume asta, pare-se, nu-l va intreba nimeni serios de sanatate. Asa ca mintea sa odihnita i-a fatat ideea de a-l invita la deschiderea anului universitar (singurul eveniment notabil al acestei institutii)pe insusi Episcopul Devei si Hunedoarei, PS Gurie. Rolul acestuia este sa sfinteasca matrapaslacurile infaptuite de Pop si ciodarii sai si sa dea un spor de credibilitate acestei institutii care nu reuseste sa mai iasa din zona scandalurilor de presa. Evident, prezenta episcopului nu va trece nebinecuvantata cu niste gafe marca inregistata Pop Emil. Ramane totusi simbolistica prezentei inaltului prelat si anume ca ateismul invatat in vremea comunista nu-i mai ajunge rectorului Pop, cand se gandeste ca pe lumea cealalta nu va fi ca pe lumea asta. Si ca banii sai nu-i vor putea cumpara bunavointa Sfantului Petru.
P.S. In asa hal au ajuns laudele porcoase la Universitatea din Petroani, incat Emil Pop ii invita public pe toti rectorii din Romania sa ia exemplu din programul sau de management. Sunt convins ca inclusiv Andrei Marga, rectorul Universitatii Babes-Bolyai ar putea folosi programul lui Pop, insa doar ca hartie igienica.
Participarea si democratia
Participarea publica este un concept putin cunoscut si utilizat in Romania. Desi au aparut de cativa ani buni, legile transparentei sunt destul de putin folosite. De fapt, exista o apatie generala fata de mecanismul luarii deciziilor care ne privesc direct. Oricine a fost macar la o dezbatere publica stie ca numarul celor care participa este foarte mic (unul, doi sau trei cetateni). Daca printr-un miracol numarul celor care se aduna la o dezbatere publica este mai mare, cei care vor lua cuvantul vor fi foarte putini. Avem deci o problema. O problema pe care scoala nu poate sa o rezolve, iar familiile au de rezolvat probleme care tin de supravietuirea zilnica. Asadar, problema ramane in sarcina societatii civile, care va trebui sa faca proiecte care sa creasca gradul de implicare a cetatenilor in luarea deciziilor. Asociatia pe care o conduc a depus un astfel de proiect si am tinut o serie de training-uri la care am avut participanti din randurile studentilor Universitatii din Petrosani. Desi noua pentru ei, tema participarii a parut a fi destul de atractiva, mai ales ca tinerii care au participat fac parte dintr-o organizatie neguvernamentala. Acesta a fost primul pas dintr-o mare necesitate de formare. Este insa un inceput de drum care trebuie sa mearga mult mai departe. O societate in care participarea publica este la un nivel destul de inalt este fara indoiala o societate democratica. Una in care participarea publica e un concept vag poate ridica unele semne de intrebare. Asa stand lucrurile, imbunatatirea participarii publice ar trebui sa ocupe un loc important pe agenda publica.
Sondajele, documentarea si rusinea
Saptamana acesta un confrate a gasit de cuviinta sa scrie despre mine lucruri neadevarate. Evident, fara a se obosi sa-mi dea macar un telefon sa ma intrebe. In opinia sa, pregatirea mea de sociolog ma transforma in omul care face toate sondajele din Valea Jiului. Daca ar fi fost bazata pe realitate, aceasta opinie m-ar fi flatat, insa lucrurile nu stau deloc asa. Prin urmare, sociolog fiind il invit pe mai experimentatul meu coleg debreasla sa se documenteze mai bine inainte de a scrie ceva. Nu de alta, dar cei care il citesc merita sa afle adevarul si nu asocierile sale rauvoitoare. Dincolo de aceste aspecte, ma bucur ca numele imi este atat de strans legat de profesia mea, iar confratele se simte dator sa ma nominalizeze (chiar si cu litera mica).
Sa afle toata lumea ca eu si echipa mea de la Compania de PR facem sondaje, relatii publice, training-uri si multe altele! Iar aceste lucruri nu sunt deloc o rusine, ci dimpotriva o bucurie. O rusine ar trebui sa fie sa scri neadevaruri, dar sunt convins ca nu e cazul.