Archive: Autor: Nicu Tasca

In Romania, expresia „nu se poate” a facut cariera. Oricine vrea sa faca ceva se loveste, inevitabil, de cineva care sa-i dea acest indemn.
Acest fapt se intalneste, in general, in sistemele marcate de birocratie. Rezistenta birocratilor la schimbare a facut din aceasta expresie un lait motiv. Oricine ar vrea sa faca ceva, sa schimbe in vreun fel situatia existenta va fi lovit cu acest simbol al ineficientei.
Mai grav este ca aceasta expresie face furori si in sistemul public american. In jurul presedintelui SUA exista un aparat al carui principal obiectiv este sa-l blocheze. Au chiar si metode clare pentru acest lucru. Ii fac presedintelui un program care sa cuprinda foarte multe vizite in teritoriu, incearca sa-l epuizeze, incarcandu-i foarte mult programul.
Recunosc ca sunt dezamagit. Credeam ca macar aceasta expresie de blocare este o creatie romaneasca. Se vede insa treaba ca si la lucruri rele americanii ne-au luat-o inainte. Of, of. Ce ti-e si cu americanii astia. Isi au si ei Dorelii lor.

De ani de zile spun ca prezenta in fruntea Universitatii din Petrosani a rectorului Emil Pop este catastrofala. Desi am adus argumente pertinente, multa lume se facea ca nu stie despre ce vorbesc. Pana astazi. Cand un ziar a dat glas unui val de nemultumire plecat din interiorul universitatii. Desi nu specifica clar, Armaghedonul (asa cum a fost numit) vorbeste despre lucruri despre care am vorbit si eu de-a lungul anilor (cei care doresc pot verifica). Ascensiunea nepotrivita a lui Dacian Ciodaru si tot clientelismul instituit de Pop nu sunt lucruri atat de noi, insa de data aceasta sunt spuse mai aplicat de oameni din interior. De oameni care ii cunosc pe toti „amicii” lui Emil Pop cu nume si prenume, de oameni care stiu cum alti oameni de calitate au fost aruncati la marginea sistemului doar pentru a face loc lingailor si lacheilor rectorului. O astfel de reactie din interiorul universitatii este asteptata de mult. Ea vine acum ca un semnal ca boala incurabila care cuprinde aceasta institutie de invatamant superior nu este semnalata doar de observatori din exterior. Ci, chiar si oameni din interior, a caror soarta este determinata de Pop si gasca lui, care au curajul sa arate public cum cancerul cuprinde Universitatea din Petrosani. Cu siguranta, cei care au pornit acest tavalug nu se vor opri aici. Vor mai fi armaghedoane. Ceea ce s-a spus astazi este doar o mica parte din gunoiul care este ascuns sub pres de mai marii zilei la aceasta institutie. Semnalarea publica a acestor tehnici trebuie sa fie insa doar primul pas, pentru ca opinia publica nu poate face curatenie. Poate fi insa primul pas spre normalizarea situatiei de catre cei care o pot face. Oricare va fi rezultatul, buboiul de la Universitatea din Petrosani a inceput sa se sparga, iar puroiul va curge mult timp de pe Dealul Institutului.

Nici nu s-a obisnuit Victor Ponta cu scaunul de presedinte al PSD ca a si iesit primul scandal. Dupa ce a vrut sa fie presedintele PSD, Cristian Diaconescu si-a luat campii. Ii era si greu sa ramana. Retragerea sa din competitia pentru sefia PSD s-a facut in urma unui santaj. Este evident. A fost filat, iar dupa aceea i s-a spus clar daca nu te retragi vom face public ceea ce stim despre tine. Nimeni nu doreste sa mai stea la masa cu santajistii. Nimeni nu doreste ca pozitiile intr-un partid sa fie traficate si prin astfel de manevre. Diaconescu este primul dintr-o serie lunga. Procedeul santajului nu s-a folosit doar la adresa sa. Sunt multi alti oameni cu functii in PSD care au trecut prin asa ceva, iar un astfel de semnal dat de un fost pretendent la presedintia PSD poate insufletii pe multi. Dupa alegerile parlamentare de la sfarsitul anului 2008, PNL devenise liderul incontestabil al pierderilor de parlamentari. Acum, poate si pentru ca are mai multi, PSD il va intrece cu mult, iar Grupul Independetilor va deveni tot mai important. Desi a sangerat putin cate putin in ultimul timp, in PSD s-a declansat hemoragia de parlamentari. Intrebarea este daca PSD-ul va ramane un organism puternic sau va fi atat de slabit incat va trece prin momente si mai grele. Ramane de vazut.

Lupta pentru puterea din interiorul PSD a fost intotdeauna speciala si a avut cateva resorturi notabile. De pilda, Adrian Nastase nu i s-a opus decat rareori lui Ion Iliescu. Mircea Geoana, însă, a facut-o si a reusit sa castige presedintia PSD, in 2005. Acum, Geoana se afla in postura lui Iliescu de atunci, poate doar mai apropiat de majoritatea organizatiilor. Pe de o parte, Nastase ar vrea sa revina la conducere, desi perioada 2000-2004 nu mai e posibila pentru el si poate nici pentru altii, insa nu prea mai e dorit. Miron Mitrea nu are forta necesara castigarii fotoliului de presedinte PSD, iar Cristian Diaconescu e iubit mai mult de presa si opinia publica decat de membrii partidului sau. Mai ramane ultimul intrat in cursa. Victor Ponta, singurul care il poate bate pe Mircea Geoana. E tanar, are si vechime in partid si in politica, e mai carismatic decat actualul presedinte al PSD. Are cateva calitati care il recomanda sa castige congresul de la sfarsitul saptamanii. El este singurul de care se mai pot lega sperantele oamenilor care mai vor sa fie membrii unui PSD modern. De partea cealalta, Mircea Geoana are prima sansa. Cu toate ca, in mod normal, ar fi trebuit sa faca un pas in spate, dupa ce a pierdut alegerile prezidentiale asa cum le-a pierdut. În Romania si, mai ales in PSD, acest model nu functioneaza. El trebuie fortat de catre alti lideri. Iar acum e un moment, poate chiar mai prielnic decat cel din 2005, de a face ca acest model sa functioneze. Nu va fi usor, va fi chiar foarte greu. Insa, exista o sansa. Iar acum sansa PSD este Victor Ponta.

Expresia ii apartine trainer-ului James Heidema. Un canadian care calatoreste prin toata lumea pentru a-i invata pe agentii de asigurari cum sa aiba succes. Ii invata cum sa vanda, cum sa ajunga la inimile clientilor. Si o face al naibii de bine. Auzind aceasta expresie, m-am gandit serios. Pot sa aleg sa am succes? E suficient? Expresia lui Heidema are insa si o continuare. „Oamenii care au succes fac acele lucruri pe care oamenii care nu au succes nu le fac in fiecare zi”. Continuarea e mult mai explicita. Pot sa aleg sa am succes, facand eforturi pentu asta. Nu pot doar sa aleg sa am succes si dupa aceea gata. Nu mai fac nimic. Ba chiar ma preocup permanent sa am succes. Citesc despre domeniul in care lucrez. Imi imbunatatesc tehnica. Heidema este specialist in comportament si se ocupa in special de domeniul asigurarilor si al vanzarii. Insa definitia pe care a dat-o este valabila in aproape toate domeniile, daca nu chiar in toate. E nevoie insa ca cineva sa o spuna tare si clar pentru a ajunge la cei care cauta succesul. Trainerul canadian ii indeamna pe oameni sa nu mai urmareasca stirile sa nu mai citeasca ziarele care promoveaza negativul. „Esti produsul a ceea ce gandesti”, mai spune Heidema. Iar daca te incarci cu lucruri negative, nu poti fi un produs bun.

Candidatura lui Honorius Prigoana a starnit dezbateri aprinse in PD-L, dar si in opinia publica. Era si normal. Candidand acum, Honorius a capatat o vizibilitate care il poate ajuta, dar ii poate si dauna. Daca ar fi candidat in alegeri generale, atunci vizibilitatea n-ar fi fost la fel de mare. Ar fi trecut aproape neobservat. Nu in totalitate, pentru ca numele Prigoana este de notorietate in Romania. In ce priveste acuzatiile de nepotism, dat fiind ca si Silviu Prigoana este deputat din partea PD-L, acestea mi se par cele mai false dintre toate. N-a mai sarit nimeni in sus cand alti copii de stabi ai politicii romanesti au candidat si au fost alesi. Si exemple sunt multe. Insa dezbaterea privind nepotismul este una falsa in societatea romaneasca. Cate facultati si universitati din Romania sunt conduse de clanuri create prin angajarea copiilor in posturi si specializari identice cu ale parintilor lor? Foarte multe. Insa, pana acum condamnarea acestor practici a fost destul de palida. Ori luptam cu nepotismul din toate domeniile, ori consideram acceptabila o astfel de practica. Personal, cred ca Honorius, ca si orice alt politician care candideaza uninominal, trebuie judecat in termeni de succes si esec. Daca va castiga, alegerea PD-L se va fi dovedit inspirata, iar cariera sa politica va urca si mai sus, iar daca va pierde, blam-ul si rusinea vor fi aruncate asupra lui. Cariera sa politica va intra intr-o perioada de stagnare, insa va continua. Contestarea sa este insa pretul pe care il plateste pentru ca a vrut sa candideze intr-un moment care ii ofera o maxima vizibilitate. Deznodamantul e aproape.