Inițial am vrut să pun titul ”Gheorghe! Bă, Gheorghe!”, după un cântec popular celebru. Numai că, melodia respectivă vorbește despre bătrânețe. După mine, Andrei Gheorghe nu era bătrân.
Așa că am renunțat.
Mi-am amintit că îi plăcea să spuna așa: ”Sunt Gheorghe! Andrei Gheorghe!”. Și am ales titlul.
Am aflat știrea nefericită la puțină vreme după ce m-am trezit. Azi dimineață. Am văzut-o distribuită de o colegă, care o și publicase. I-am și scris, imediat: Ce știre proastă!
Andrei Gheorghe a fost preferatul meu. Mi-am trăit adolescența cu emisiunile lui. Chiuleam de la liceu ca să prind ”13-14 cu Andrei”. În vremea aceea se difuza și la TV. La Pro TV.
A fost perioada lui de glorie.
Avea stilul lui. Un stil în care sancționa drastic mitocănia și prostia.
Era tăios. Poate și de aceea lumea suna și îl asculta.
Poate, fără să-mi dau seama, a contribuit la decizia mea de a deveni, la câțiva ani buni distanță, ziarist. Însă de presă scrisă.
După aia, n-a mai fost în prim-plan. A mai apărut meteoric. A fost o perioadă scurtă consilier de politician. La Finanțe. O treabă grea, poate de aia a fost și scurtă.
Înțeleg că își dorea să revină. N-a mai apucat.
Azi, însă, Gheorghe nu mai e. Andrei Gheorghe nu mai e.
Sunt aproape sigur că ar fi spus sarcastic ”și tu urmezi”.
Adio, Gheorghe!
0 comments