Archive: Autor: Nicu Tasca

De multe ori am fost întrebat cum de, în toţi aceşti 30 de ani scurşi de la Revoluţie, în Valea Jiului nu s-a schimbat nimic. Cum de nu a reuşit să crească nimic sănătos.

După o îndelungată analiză, am găsit şi un răspuns.

Totul s-a întâmplat din cauza faptului că aici a domnit şi domneşte încă şpaga.

De ce nu avem drumuri de Doamne-ajută? Din cauza faptului că s-au plătit şpăgi mari. Prea mari.

De ce nu a venit niciun investitor mare? Pentru că i s-au cerut şpăgi mari.

De ce totul funcţionează într-un sistem mafiotizat? Pentru că relaţiile sunt construite pe şpagă.

Asta e şpaga multor politicieni şi a celor din jurul lor.

Dar tot pe şpagă este construită şi relaţia politicienilor cu cetăţenii.

Mulţi cetăţeni nu sunt interesaţi de binele comun. Ci de micile lor avantaje. De foarte multe feluri. Mărunte, evident.

Mulţi pensionari nu sunt interesaţi de starea drumurilor, pentru că nu au maşină.

Mulţi oameni de afaceri nu sunt interesaţi de licitaţii corecte, pentru că au o relaţia la cel mai înalt nivel. O relaţie bazată pe şpagă, evident.

Şi tot aşa.

Foarte multe lucruri, dacă nu toate, sunt viciate de şpagă.

Acea şpagă care i-a îmbogăţit excesiv pe unii, dar a ţinut Valea Jiului pe loc 30 de ani.

În timp ce scriam acest material, mă sună un amic. Când îi spun că scriu un articol despre şpaga din Valea Jiului, îmi recomandă să îmi extind viziunea la întreaga României.

Aşa am mai descoperit un lucru. E cert că şpagă se ia în toate oraşele României. Chiar şi în cele dezvoltate.

Diferenţa este că acolo se fac şi lucrări de calitate, pentru că procentual şpaga e mai mică. Valoric nu.

La noi, şpaga e uriaşă procentual, iar pentru lucrări nu mai rămâne mai nimic.

Aşa am ajuns în situaţia asta.

P.S. Rămâneţi pe recepţie! În curând, despre ce şpagă a cerut un primar din Valea Jiului.

Bate vântul electoral dinspre Jiul de Vest și i-a mângâiat chelia Incompetentului.

El stătea tolănit lângă un ceaun care fiebea, așa ar putea începe o povestire petrileană, nu a lui I.D. Sîrbu, ci a autorului acestui articol.

O poveste care este cât se poate de reală.

Vasilică Incompetentu`, actual, dar cu totul accidental, primar al Petrilei, s-a trezit din hibernarea de aproape patru ani și a început să vorbească.

Nu, nu vă speriați! Și nu căutați!

E agramat. Și nu știe multe cuvinte.

De fapt, mai corect ar fi să spun că a început să plătească.

După ce s-a trezit, a ieșit să își arate lipsa de cultură într-o conferință de presă. Au râs și pesediștii lui de el și de trezirea sa intempestivă (hai că nu știi cuvântul, Incompetentule).

Întâmplarea face că un protejat de-al lui fusese luat peste picior de un senator.

Am făcut glume și am trecut mai departe.

După ce a mai moțăit câteva zile, tot pe lângă un ceaun care fierbea, s-a trezit din nou. A pus un aghiotant să-i scrie un articol și pentru că, deși are aghiotanți, mintea îi lipsește, a plătit la majoritatea publicațiilor locale ca să-i publice acealași articol.

Am râs iar de Incompetent. Așa știe el să comunice.

De vreo săptămână, pare că s-a căutat bine prin banii Primăriei Petrila și a semnat multe OP-uri. Au început că curgă laudele deșănțate. Așa am aflat cum, din banii publici, Vasilică Incompetentu’ investește în educația pe care n-o are, cum are zeci de proiecte pentru anul electoral și alte minciuni gogonate.

 Ba chiar și-a descoprit și un prieten care are o televiziune. Și s-a dus la o emisiune.

Ca și mine, moderatorul i-a spus Vasilică, uitând să continue cu Incompetentu’, așa ca între prieteni.

Am mai văzut o dată cât de agramat e.

Vai! De data asta n-am mai râs, ci am fost mâhnit că un astfel de personaj sinistru a putut fi votat de petrileni.

Și totuși banii nu pot cumpăra competența.

Asta pe lângă faptul că e târziu, Incompetentule!

Deja petrilenii știu cine ești și ce poți. Ba chiar și că i-ai făcut de rușine destul. Așa că…

Mai bine pune mâna pe o carte!

Esti mai agramat decât e permis chiar și la prietena ta de la Edil.

Este foarte clar că revenirea la alegerea primarilor în două tururi de scrutin este o măsură care aduce mai multă democraţie în comunităţile locale.

Este măsura care îi pune la muncă pe primari, chiar şi pe cei liberali (de fapt, nu prea e nicio diferenţă faţă de cei ai PSD), iar asta nu prea le-a plăcut.

De altfel, am mai scris despre faptul că, dacă preşedintele Iohannis nu ar fi insistat, liberalii ar fi făcut uitată această promisiune. Şi e foarte clar că aşa ar fi stat lucrurile.

Când lucrurile au ajuns atât de departe, creându-se o mare aşteptare pentru acest lucru, premierului Ludovic Orban i-a fost forţată mâna. Însă, ceva tot s-a făcut că uită. Este vorba despre schimbarea alegerii preşedinţilor consiliilor judeţene, adică revenirea la alegerea de către consilieri.

De fapt, acesta ar putea fi noul blat. Schimbăm la primari, dar lăsăm aşa la preşedinţi. PSD are cei mai mulţi preşedinţi şi îi convine. Mai ales că baronii săi cei mai cunoscuţi (gen Marian Oprişan) se aleg mai uşor direct, chiar dacă lucrurile nu mai stau ca pe vremuri.

Ori, PNL a dat-o la pace cu PSD pe subiectul ăsta, obţinând, cel mai probabil, ca moţiunea de cenzură, fie să treacă şi să se intre în linie dreaptă pentru anticipate, fie să nu treacă şi toţi să-şi salveze baronii.

Ce nu înţelege PNL este că orice neîndeplinire a unei promisiuni va fi sancţionată de electoratul său, iar cu cât va avea de făcut mai multe înţelegeri prin care  să arunce la gunoi promisiuni cu atât va pierde mai mult.

Iar decontul e aproape, fie că vor fi anticipate, fie că alegerile vor fi la termen.

Deşi se pregătesc să aniverseze o lună la guvernare, liberalii nu ştiu încă cum să gestioneze numirile în posturi importante. Acesta este şi cazul muribundului Complex Energetic Hunedoara.

Mastodontul hunedorean a picat la mijloc între dorinţa liberalilor de la nivelul Văii Jiului şi a judeţului Hunedoara şi cei care s-au instalat la Ministerul Economiei. Se mai vorbeşte însă şi despre întărirea blatului care există de mult timp între PNL şi PSD în Valea Jiului. Şi pe bună dreptate.

Dioane face revelionul ca „general”

Încă de la numirea în funcţie a liberalui lupenean Cristian Roşu, om de paie al senatoarei Hărău, a fost clar că lucrurile nu vor sta aşa cum creadeau unii mahări locali. Noul administrator special al CEH aproape s-a pupat pe gură cu directorul general pesedist Samuel Dioane, într-un surogat perfect de conferinţă de presă. Toţi observatorii au considerat că a fost gafa sfârşitului de an. Ceea ce avea să se întâmple în ajun de Sfânta Varvara a fost însă mai tare.

Bucureştiul (a se citi ministrul Economiei, Virgil Popescu, şi gaşca sa) le dă un picior în burtă liberalilor din Vale şi judeţ, prelungindu-i mandatul lui Dioane cu o lună. Adică până în 4 ianuarie, dându-i şansa acestuia să facă revelionul din postura de „genearal”.

Semnalele transmise în cele două momente explicate mai sus au fost extrem de proaste, atât pentru membrii şi simpatizanţii PNL din Valea Jiului (şi aşa destul de puţini), cât şi pentru opinia publică. Liberalilor de la Capitală le e frică să nu fie acuzaţi că se grăbesc să îşi pună oamenii în posturi pentru a încasa tainul de sfârşit de an, iar liberalii locali nu pot trece peste blatul împământenit de ani de zile cu pesediştii. În concluzie, PNL îşi dă cu levierul în… Valea Jiului.

Un alt exemplu

Un alt exemplu care arată neputinţa liberalilor este postul ocupat de Gheorghe Bobar, marele mahăr pesedit de la Petrila. El s-a autoînscăunat şef la Societatea Naţională de Închideri Mine Valea Jiului, în ultimele zile ale guvernării PSD. Motivul este lesne de intuit: acoperirea furăciunilor uriaşe care s-au făcut acolo. Ce fac liberalii aflaţi la guvernare? Îl lasă pe Bobar să-şi vadă liniştit de treabă. Încă o dovadă a blatului. Sau doar prostie crasă?

În 2020, SNIMVJ devine neimportantă, dar ulii liberali se vor mulţumi, probabil, şi cu resturile lăsate de Bobar & Co.

Concluziile le trageţi dumneavoastră!

Vă promit că voi reveni!

Vă mai amintiți de cel mai communist personaj din mișcarea CAR a județului Hunedoara?  Nu aveți cum să-l uitați, pentru că ceva mai hidos nu există. Ei bine, comunistul Donisie Ardelean, marele mahăr de la CAR CFR, a reușit să deschidă gura. În public.

Nu vă speriați că nu știe să vorbească. Nuuuu!

A făcut-o ca să vadă lumea cât de îngust este la minte. Și este.

A mai făcut-o și ca să-i putem remarca ticurile verbale. Am aflat cu toții că știe un singur cuvânt: ”practic”. Și pe acela îl folosește în exces.

Și dacă nu știați, omul are și o deviză. Nu știe s-o spună repede, dar după ce se gândește un pic și-o amintește.

Ardelene, mai bine taci, că se prinde lumea cât esti de îngust la minte!

Știrea zilei este însă alta. Comunistul s-a capitalizat. Pe banii membrilor CAR CFR, evident. Și și-a tras omul Mercedes. Benz, desigur. Că altfel nu puteam remarca îngustimea în stare pură care îl caracterizează.

Și îmbuibarea nu se face în liniștea îngustimii, ci în gura mare. Când comunistul vorbește despre faptul că ”oamenii trebuie să se ajute între ei”. Să mori tu!?

Adică, toți membrii CAR CFR, ”practic” l-au ajutat pe comunistul Ardelean să-și ia Mercedes. Cred că e de bine, nu?

Tot înainte, comunistule! Vine și vremea dubei cât de curând!

Politica românească are o doză de surprinzător. Și chiar nu e un lucru rău.

Sigur că ar fi și mai bine dacă ar avea și o doză de eficiență. Dar știți zicala: De unde nu e nici Dumnezeu nu cere!

Totuși, din când în când apar și idei care ar putea fi preluate. De exemplu noul model de candidatură al lui Mircea Diaconu. Adică un candidat independent, care să fie susținut de mai multe partide. Fără să-l consider neapărat de succes pentru Prezidențiale, acest model ar putea fi folosit și la alegerile locale.

Din păcate, clasa politică nu a vrut să reinstaureze democrația reală la nivel local și să reintroducă alegerea primarilor din două tururi. Și atunci, partidele care doresc cu adevărat o schimbare reală se pot alinia în spatele unui candidat independent, care să devină o alternativă serioasă la primarul în funcție.

Scenariul în care fiecare partid își desemnează un candidat este impotent, ca să folosesc un cuvânt la modă. El duce doar la o fărâmițare a voturilor celor care sunt nemulțumiți de primarul în funcție, iar câștigător este același primar, care nu mai numără anii sau mandatele, ci deceniile petrecute în funcție.

Ba chiar veșnicii primari sunt cei care împing în față un număr cât mai mare de candidați, tocmai pentru a câștiga mai ușor.

Ceea ce nu este deloc sănătos pentru democrație.

Așadar, modelul ”Diaconu” ar trebui studiat și folosit. Cred că are șanse de reușită.

Aviz amatorilor.