De ce își ascunde baronul de INSEMEX declarațiile de avere

Mare sărbătoare mare este astăzi. Nu știați?!

În cel puțin două locații.

Este vorba despre strada Maleia, acolo unde se termină blocurile, dar și pe la Iscroni, foarte aproape de stația de tratare a apei.

Nici acum nu v-ați dat seama?!

Este ziua de naștere a baronului de INSEMEX, Artur Găman. A împlinit 59 de ani.

Nu cred că s-a băut șampanie prea scumpă, dar ceva cadouri sigur s-au manevrat. Chiar și cei peste 80% dintre angajații institutului care îl urăsc din toți bojocii cred că au strâns din dinți și au dat sume de bani pentru cadoul sau cadourile baronului.

Mai cred că pupincuriștii săi i-au urat să schimbe prefixul (adică să împlinească 60 de ani) în funcție.

Îl și văd cum a râs în fața acestei urări, crezându-se blindat.

Cu așa un prilej frumos, am decis să îi fac și eu un cadou.

Un cadou ca pentru un baron.

Am descoperit de ce își ascunde vârtos declarația de avere. Este vorba tot despre o șmecherie, care nu vrea să ajungă la auzul și văzul opiniei publice. La sfârșitul fiecărui an, el însuși își acordă 12 salarii brute cu tot cu sporuri (asupra acestor sporuri voi reveni).

Cu alte cuvinte, cel mai bogat angajat din salariul de la stat din județul Hunedoara e mai bogat decât știam din vechile declarații de avere. Iar asta se întrevedea deja din îmbuibarea afișată.

Așadar, nu mai vorbim despre 100.000 de euro pe an, ci mai degrabă de 200.000 de euro pe an. Mai aproape de anvergura pe care și-o dă.

Ai crescut în ochii mei, baroane!

Hai la mulți ani, că la încasat banii statului văd te pricepi prea bine!

Informația despre afacerea ta este cea mai valoroasă marfă!

Am scris deja câteva articole inspirându-mă din ceea ce am văzut la ”Imperiul leilor”.

Sezonul s-a încheiat, dar ceva tot a mai rămas ceva de spus.

Am văzut cu toții că foarte mulți proprietari de afaceri dau din colt în colt atunci când sunt întrebați despre partea financiară a afacerii lor: vânzări, cifră de afaceri, profit.

La fel se întâmplă și când sunt întrebați despre piața pe care activează sau vor să activeze.

Este evident că așa ceva nu este permis.

Mai ales pentru afacerile care depășesc un anumit nivel.

Unul dintre atributele managerului este organizarea activității.

Ori ca să poți să organizezi, trebuie să știi toate aspectele afacerii pe care o manageriezi, dar de cele mai multe ori o și deții.

Și atunci cum să nu ști una dintre cele mai importante părți ale afacerii tale, dacă nu cea mai importantă.

Mă îmbrac în haina de antreprenor și mă fac acum avocatul diavolului și spun că NU TREBUIE SĂ ȘTII.

Nu, nu trebuie să știi la virgulă.

Dar trebuie să știi ce ai făcut anul trecut sau acum doi ani, ca să știi ce trebuie să faci pentru a fi mai bine anul acesta sau chiar anul viitor.

Informația este cea mai valoroasă marfă, spune un dicton celebru printre jurnaliști.

Același dicton este aplicabil și în afacerii.

Trebuie să ai toate informațiile afacerii tale, fie că ești manager sau proprietar.

Trebuie să deții toate informațiile!

Și ceea ce este si mai important: nu te duce niciodată să vorbești despre afacerea ta, dacă nu știi totul despre ea.

Niciodată!

Cum a reușit PNL să rateze și o șansă uriașă

Am scris în luna martie a acestui an despre criza acută de oameni din PNL Hunedoara. Vă promiteam atunci un articol despre corbii care se înfruptă din cadavrul Complexului Energetic Hunedoara (CEH).

Un astfel de corb este Cristi Roșu.

Slugă credincioasă a fostei senatoare Carmen Hărău, el a fost plantat în funcția de administrator special al CEH. Hărău s-a retras la hotelul din buza Castelului Corvinilor, dar Roșu se înfruptă vârtos din tot ce poate.

Nimeni din conducerea PNL Hunedoara nu are sânge să îl trimită pe acesta la pensie (de unde a și fost recuperat), probabil de frica a ceea ce banii fostei senatoare pot cumpăra.

Roșu nu face însă cinste partidului în care e slugă. Ci deservicii majore.

Pozează în playboy, dar și-a plasat și prietenii în posturi călduțe (unii dintre ei nici măcar nu au văzut mina, dar încasează lunar) și împarte banii CEH după bunul său plac.

În crizele generate de neplata salariilor, Roșu a stat pitit, simțindu-se cu musca pe căciulă.

De fapt, singurele sale acțiuni sunt pozele și jocurile de culise. În rest, zero.

Ce pierde PNL prin prestația extrem de modestă a roșului?

Pierde o șansă uriașă de a demonstra că are oameni capabili. Chiar și pentru minerit. Șansă care devenise tot mai greu de îndeplinit, dacă ne uităm pe cine a pus în funcții.

Mai pierde și șansa de a câștiga simpatie printre mineri (și voturi).

Adică dezastru pe toată linia.

Corbul însă e la post să stoarcă stârvul complexului și de ultimele resurse.

PNL doarme liniștit. Mai ales în Hunedoara.

Citește și  Criză acută de oameni în PNL Hunedoara

Sindromul Stockholm, o cauză pentru problemele Văii Jiului

Am scris ieri un articol pe www.jvj.ro despre incompetența celor care conduc Apa Serv Valea Jiului. Aceștia abuzează frecvent de poziția lor de monopol, ținând mii de oameni fără apă peste 14 ore.

Au fost și situații în care abuzul a durat peste 20 de ore.

Am constatat însă că sunt mulți așa-ziși comentatori care țin partea abuzatorului. În psihanaliză, acest comportament se numește Sindromul Stockholm.

El se manifestă printr-o printr-o reacţie psihologică a captivului definită prin ataşament faţă de agresorul său.

Adică, exact ceea ce am văzut la cei care au sărit ca arși la criticile aduse de mine Apa Serv, chipurile că ar fi anunțat.

În primul rând, că au făcut-o doar pe pagina lor de facebook, ceea ce este extrem de puțin.

În al doilea rând, indiferent dacă au anunțat sau nu, informația nu a ajuns în niciun caz la toți locuitorii Cartierului Aeroport.

Iar în al treile rând, asta nu schimbă în niciun fel abuzul.

Să lași o comunitate de mii de oameni fără apă peste 14 ore, după care să curgă la robinet o apă de o calitate înoilenică mi se pare extrem de grav.

Dar mulți dintre cei care au comentat nu văd asta. Ei sunt simpatizanți ai agresorului oricât de mult i-ar abuza. Sunt gata să atace pe oricine are altă părere.

Extrapolând, cred că e limpede acum de ce am ajuns în situația economică și socială pe care o știm. Și mă refer la întreaga Vale a Jiului.

Aici, abuzatorii sunt adulați și nu criticați.

Vezi aici articolul care a generat comentarii 

Mahărul INSEMEX se cere la ”Vorba lu` Tașcă”

Comunicare publică rămâne o limbă străină pentru mahărul INSEMEX, Artur Găman. Singurul demers pe care acesta în cunoaște, ca orice repetent la comunicare, sunt cometariile pe rețeaua de socializare Facebook. Tot din categoria comunicării ”haha”.

Ceea ce este extrem de puțin chiar și pentru manager de așa-zis succes.

Mai nou, Găman se viseză la emisiunea ”Vorba lu` Tașcă”.

Probabil, cineva i-o fi șoptit că emisiunile unde își cumpără subiectele (tot mentalitate de repetent), nu au prea mare efect. Ba chiar din contră.

Cu ocazia visului său erotic, am descoperit însă că, așa cum nu știe să vorbească, Găman nu știe nici să scrie prea bine (puteți vedea în imaginea de mai jos cum scrie).

Ca să se autoinvite la emisiune, Găman îmbracă haina omului cumsecade. Cică vrea să ne lămurească, atât pe mine cât și pe partenerul meu de emisiune.

Numai că nici haina de om cumsecade nu-l mai face să pară ceea ce nu este.

Știm de mai deunăzi și că nu știe să vorbească pentru public. Așa cum o face în clădirea unde se visează patron, și în rarele sale apariții publice (ce să și zică?!) el se adresează tot angajatilor INSEMEX, dintre care o mare parte îl urăsc de moarte.

Așa că, stai lin, tovarășe Găman!

Atât noi, cât și opinia publică, suntem mai mult decât lămiriți în ce te privește. Faptele tale de arme ne-au arătat tuturor cine ești ce poți ș ice interese servești. Nu mai e nevoie de nicio demonstrație.

Comunicare pe care o știi e oricum prea slabă pentru emisiunea mea.