Nu sunt un specialist în sport, dar studiez de ceva timp pudibonderia. O recunosc de departe.
A fost cazul reacțiilor la deja celebrul articol al lui Costin Ștucan ”Ticăloșii fără glorie » Povestea celui mai dur cuplu de fundași centrali din istoria Ligii 1: <<Ne loveau încă de pe tunelul întunecat. Era îngrozitor>>”. Mai mulți pudibonzi din Petroșani au început să comenteze la adresa articolului publicat în cunoscuta publicație Gazeta Sporturilor, mulți dintre ei folosind titulatura clubului.
Am citit articolul și găsesc că e bine scris și documentat. Ba chiar prezintă foarte multe mărturi ale unor oameni de fotbal, ceea ce arată că jurnalistul Ștucan, pe care l-am urmărit în dese rânduri, a fost obiectiv.
Dar pudibonzilor nu le place.
Nu, ei vor laude și doar amintiri plăcute.
Nu cumva să spui ceva care, deși s-a întâmplat, să aibă vreo urmă de negativ. Nu. E interzis.
Trebuie să lauzi și să nu pătezi imaginea Jiului sau a celor care au jucat sub culorile sale.
Ce mi se pare și mai straniu este că la acest val de pudibonderie se alătură și unii care poartă titulatura de ziariști. Sigur că nu sunt, pentru că nu mai au pic de obiectivitate.
Atât au lăudat și pupat că… s-au transformat în altceva.
Lăsându-i pe așa-zișii ziariști cu activitățile lor laudative, aș spune ceva și despre titlu.
Dacă vreun pudibond ar deschide vreo carte de jurnalism, ar vedea acolo că se folosesc des referințe cinematografice celebre. Așa a făcut și Ștucan, care a preluat titlul cunoscutului film ”Inglourious Basterds” – scris și regizat de Quentin Tarantino, în 2009.
Din postura de iubitor de cinematografie, care a văzut filmul de mai multe ori, vă asigur că nu e vorba de niciun furt (cum susține un pudibond ziarist).
Ba chiar spun că, dacă ar afla de referința lui Ștucan, Tarantino ar fi mai mult decât încântat.
Dar de unde să știe pudibonzii asta? Pardon, inglourious pudibonzii.
Foto: Cadru din filmul Inglourious Basterds (2009)
