Inițial, mă gândisem să intitulez acest articol ”Politică în contumacie”. Dar m-am gândit că termenul ”contumacie” va da dureri de cap multor analfabeți funcționali mai cunoscuți sub numele de politicieni.
Sunt cunoscute preocupările mele în domeniul comunicării, iar asta mă face să analizez din când în când comunicarea organizațiilor politice locale. Aud că există, dar nu se vede nimic. Organizațiile, zic.
Nimic la nivelul comunicării publice. Cei care le formează (pentru că au totuși niște membrii, niște șefi) lipsesc cu anii din peisajul public.
Recunosc că, ideea aceasta mă urmărește de ceva timp și continui să nu înțeleg. Să te intitulezi (autointitulezi, mai exact) lider politic și să taci prelung este ceva ce depășește puterea mea de înțelegere.
În toate cărțile depre comunicarea politică se explică pe înțelesul oricui are sinapsele deschise că legătura dintre politică și comunicare este ombilicală.
Și totuși acești oameni știu altceva. Sau nu stiu nimic.
E foarte simplu să vă spun că acest flagel a pus stăpânire pe toate partidele.
De la PSD la PNL și de la USR- Plus la AUR. Plus cei care nu sunt în parliament.
Toți cred că dacă este circ în parlament și la televizor e suficient.
Ei bine, nu prea e. Dar…. Atât știu ei.
Ceva comunicare poate în 2024.
Până atunci somn ușor.
P.S. Revin în curând cu un alt specimen de politician. Politicianul care comunică exclusiv pe Facebook.
2 comments