Urmăresc cu bucurie cum de joi seara curg elogiile la adresa discursului președintelui Consiliului European, Donald Tusk, ținut în Ateneul Român, cu prilejul preluării de către România a peședinției Consiliului Uniunii Europene.
Prin discursul său de excepție, Tusk i-a pus în umbră atât pe președintele Comisiei Europene, Jean- Claude Junker, cât și pe președintele Parlamentului European, Antonio Tajani, care au rostit și ei fraze în limba română, ceea ce nu e puțin lucru.
Se naște însă întrebarea de ce politicienii români nu vorbesc ca și cei europeni.
De ce în România doar străinii au discursuri memorabile?
Răspunsurile sunt destul de simple.
Pentru că nu au aceeași calitate și nici aceeași preocupare pentru a ajunge la inimile românilor.
Despre calitatea politicienilor din România am scris mult și aproape întotdeauna negativ. La noi grija politicianului este să se mențină în funcție și nicidecum să fie bun în acea funcție sau să facă lucrurile mai bine decât ceilalți.
Despre calitatea discursurilor am mai vorbit, de asemenea. Oamenii ăștia nu știu să vorbească pentru noi. Ei vorbesc întodeauna doar pentru ai lor. Pentru activul de partid. Nu-i interesează românul.
Sunt mulți oameni care nu sunt făcuți pentru a vorbi în public. Și mulți dintre ei chiar în politică. Iar pentru că prostul trebuie să fie și fudul, n-o să își angajeze niciodată echipe de oameni care să îi învețe să vorbească sau să le scrie discursuri memorabile.
Politicianul român vorbește mult și o face foarte prost. Nu are nevoie de discurs.
Tusk a vrut să rămână în inimile românilor. Și el și echipa sa au muncit mult pentru asta.
Politicianul român nu muncește aproape niciodată, cum ar putea să o facă pentru un amărât de discurs.
P.S. Apropo, câți copii de politicieni români conduc Dacia Duster? Probabil niciunul. Încă o diferență.
0 comments