Trebuie să spun încă de la început că sunt un fan al muzicii lăutăreşti autentice. Iar România a avut şi are lăutari de excepţie. Lăutari care cântă, ca să nu existe dubii. Atât cu vocea, cât şi la diverse instrumente.
Nu am crezut, însă, niciodată că voi vedea un lăutar care să conducă altceva decât o orchestră, un ansamblu sau o casă de cultură.
Când am aflat că un anumit Samuel Dioane a fost instalat în fruntea Complexului Energetic Hunedoara, am zis încă un necunoscut a ajuns în vârful ierarhiei.
Când am auzit că este un saxofonist care prestează la nunţile din zonă, am îzbucnit în râs.
Când însă graţie colegei Ramona Roşulescu l-am văzut şi l-am auzit, am avut sentimentul că totul e pierdut.
Dar mai bine să mă explic.
La prima apariţie, am analizat prima dată ce vedeam. Omul scăpătase în clădirea CEH cu hainele cu care se prezintă la prestaţiile muzicale. Cravata era de-a dreptul penibilă, iar cămaşa -ATENŢIE!- cu sclipici.
Şoc şi goază!
Nu mai văzusem aşa ceva niciodată.
Nelu Ploieşteanu sau Ionel Tudorache sunt culmea eleganţei pe lângă Dioane al nostru.
După ce mi-am revenit din şoc, am decis să văd şi cum vorbeşte.
Alt şoc! Omul e agramat. În loc de reţea zice reţeaua… Şi multe alte greşeli flagrante.
După prima apariţie, probabil, cineva a avut curajul şi i-a spus că se îmbracă ca la nunţile de interlopi, iar la a doua apariţie a ales o ţinută închisă complet, ca să scape de penibil.
N-a putut însă scăpa de penibilitatea vorbirii.
De fapt, nici nu avea cum într-o singură săptămână. Aşa că s-a prezentat în faţa camerei de luat vederi la fel, dovedindu-mi că problemele sale de exprimare sunt izvorâte din problemele grave de gândire şi analiză pe care le are, dar şi din lipsa lecturilor.
Cât despre conceptul de comunicare … cred că îi e străin cu totul. Dar chiar cu totul.
Nu ştiu ce au avut în cap cei care l-au ales pe Dioane pentru funcţia de director general al CEH. Bănuiesc că au fost mulţumiţi de prestaţia pe care a avut-o la vreo nuntă sau la vreun botez.
Nu ştiu cum cântă la saxofon, dar dacă o face la fel cum se îmbracă şi conduce…
Şi tare mi-e că e cam la fel.
Ceea ce e cert este că lăutăria nu ţine loc de management.
Zic şi eu ca să afle Dioane şi cei care l-au pus.
0 comments