Am luat și eu act, cu oarecare surprindere, de discursul de adio al lui Klaus Iohannis.
În curând fost președinte al României, Ionhannis a găsit resurse să-și ceară iertare de la noi, românii pe care i-a dezamăgit.
A mai găsit un pic de bun simț, uitat în străfundurile sale, să recunoască că nu a ”explicat suficient”.
Poate că speră să-l iertăm.
Dar eu nu-l voi ierta niciodată.
Nu te iert, Iohannis, pentru că n-ai avut curajul să acorzi niciun interviu serios!
Nu te iert, pentru că ți-au plăcut prea mult slugoii și ai dat deoparte toți oamenii valoroși!
Nu te iert, pentru că ne-ai aruncat în brațele unor politicieni de cea mai joasă speță!
Nu te iert, pentru că te-ai considerat rasă superioară și te-ai lăfăit în hoteluri scumpe și avioane private (la fel ca Marcel Ciolacu)!
Nu te iert, pentru că ne-ai tratat cu dispreț!
Nu te iert, pentru că ne-ai luat zece ani din viață și nu ai făcut aproape nimic din ce am așteptat de la tine!
Nu te iert, pentru că ne-ai (și m-ai) dezamăgit cum nu a mai făcut-o niciun alt politician!
Nu te iert nici pentru că ai distrus mitul neamțului!
Aș putea continua mult și bine, dar las deschisă lista pentru cititorii mei.
În final, să-ți fie clar, Iohannis, eu nu te iert!
Și sunt sigur că suntem mulți cei care nu te iertăm.
Adio, Klaus Iohannis!!!
La mulți ani, România!
0 comments