Dimineață, ora 4,20, București, stradă necunoscută
Mergeam cu mașina pe străzile întortocheate și necunoscute mie, ghidat de waze, cu singurul gând să ajung cât mai repede la Aeroportul Otopeni. Frica de cozi imense la controlul de securitate îmi dădea o agitație aparte.
La un semafor, opresc alături de un Polo inscripționat, în care se aflau doi polițiști tineri, care se uitau spre mine.
Plec în trombă când se face verde și aud sirena. Mai văd și luminile. Poate pierd avionul, zic în gând.
Se apropie polițistul și îmi cere actele. Îi zic: stați, că le am în mai multe buzunare. Merg la aeroport.
Mă întreabă dacă am băut în ultimele 12 ore. Îi zic că nu. Și îmi dă muștiucul.
Suflu, gândindu-mă că ar fi ceva să îmi iasă apa de gură.
Mai continuăm discuția despre plecare și ”clienții” săi nocturni și îmi spune că tocmai vine de la o urmărire.
Zice: 0,0. Și mă lasă să plec.
Plec grăbit și încerc să îmi amintesc de când n-am suflat în fiolă. Mai trece o vreme și găsesc răspunsul.
Să tot fie vreo 20 de ani. Cel puțin.
0 comments