E sărbătoare.
O sărbătoare a jurnaliștilor din întreaga lume. E Ziua Mondială a Libertății Presei.
Este ziua în care jurnaliștii scriu jurnalism și despre ce nu e jurnalism.
E ziua în care chiar și unii politicieni (e drept tot mai puțini) lansează mesaje în favoarea libertății presei. Chiar înainte de a începe acest text am citit declarația dată în numele Uniunii Europene de Înaltul Reprezentant Josep Borrell.
În România, politicienii nu prețuiesc deloc presa și nici libertatea ei.
Mulți dintre ei sunt în conflict direct cu jurnaliștii, iar alții și-au cumpărat jurnaliști slabi să le cânte osanale. Și unii și alții disprețuiesc presa. Cu tot cu libertatatea ei.
Primii o urăsc pentru că stă cu ochii pe ei, iar cei din categoria a doua pentru că trebuie să o pătească din banii pe care îi fură și nu-i pot păstra pe toți.
Colega mea Carmen Dumitrescu scrie astăzi despre faptul că ”orice șomer analfabet cu câteva sute de lei la dispoziție își poate deschide un site și se poate intitula <<jurnalist>>.”
Mă alătur întru totul.
Știu așa-ziși jurnaliști care nu știu să scrie, care nu au nicio urmă de coerență în scris.
Culmea, ei sunt nu doar cei care strică imaginea presei, dar și cei pe care politicienii corupți îi cumpără cel mai ușor.
Dar mai văd și alți oameni care, fără a mai cumpăra vreun site și nicimăcar un laptop, se consideră jurnaliști din spatele unui cont de Facebook.
Și mă tem că, de cele mai multe ori, publicul nu face diferența între jurnalist și cei care se pretind direct sau indirect jurnaliști.
Presa liberă se află în momentul cel mai greu, dar asta nu ne va opri. Cel puțin deocamdată.
Pentru că, dacă mulți dintre noi ne-am opri, e în pericol însăși democrația.
Și poate ne mai amintim de vremurile când presa nu era liberă și democrația era un vis.
La mulți ani, presă liberă!
Felicitari
Mulțumesc mult!