Ponta- sansa PSD

Lupta pentru puterea din interiorul PSD a fost intotdeauna speciala si a avut cateva resorturi notabile. De pilda, Adrian Nastase nu i s-a opus decat rareori lui Ion Iliescu. Mircea Geoana, însă, a facut-o si a reusit sa castige presedintia PSD, in 2005. Acum, Geoana se afla in postura lui Iliescu de atunci, poate doar mai apropiat de majoritatea organizatiilor. Pe de o parte, Nastase ar vrea sa revina la conducere, desi perioada 2000-2004 nu mai e posibila pentru el si poate nici pentru altii, insa nu prea mai e dorit. Miron Mitrea nu are forta necesara castigarii fotoliului de presedinte PSD, iar Cristian Diaconescu e iubit mai mult de presa si opinia publica decat de membrii partidului sau. Mai ramane ultimul intrat in cursa. Victor Ponta, singurul care il poate bate pe Mircea Geoana. E tanar, are si vechime in partid si in politica, e mai carismatic decat actualul presedinte al PSD. Are cateva calitati care il recomanda sa castige congresul de la sfarsitul saptamanii. El este singurul de care se mai pot lega sperantele oamenilor care mai vor sa fie membrii unui PSD modern. De partea cealalta, Mircea Geoana are prima sansa. Cu toate ca, in mod normal, ar fi trebuit sa faca un pas in spate, dupa ce a pierdut alegerile prezidentiale asa cum le-a pierdut. În Romania si, mai ales in PSD, acest model nu functioneaza. El trebuie fortat de catre alti lideri. Iar acum e un moment, poate chiar mai prielnic decat cel din 2005, de a face ca acest model sa functioneze. Nu va fi usor, va fi chiar foarte greu. Insa, exista o sansa. Iar acum sansa PSD este Victor Ponta.

„Succesul este o optiune!”

Expresia ii apartine trainer-ului James Heidema. Un canadian care calatoreste prin toata lumea pentru a-i invata pe agentii de asigurari cum sa aiba succes. Ii invata cum sa vanda, cum sa ajunga la inimile clientilor. Si o face al naibii de bine. Auzind aceasta expresie, m-am gandit serios. Pot sa aleg sa am succes? E suficient? Expresia lui Heidema are insa si o continuare. „Oamenii care au succes fac acele lucruri pe care oamenii care nu au succes nu le fac in fiecare zi”. Continuarea e mult mai explicita. Pot sa aleg sa am succes, facand eforturi pentu asta. Nu pot doar sa aleg sa am succes si dupa aceea gata. Nu mai fac nimic. Ba chiar ma preocup permanent sa am succes. Citesc despre domeniul in care lucrez. Imi imbunatatesc tehnica. Heidema este specialist in comportament si se ocupa in special de domeniul asigurarilor si al vanzarii. Insa definitia pe care a dat-o este valabila in aproape toate domeniile, daca nu chiar in toate. E nevoie insa ca cineva sa o spuna tare si clar pentru a ajunge la cei care cauta succesul. Trainerul canadian ii indeamna pe oameni sa nu mai urmareasca stirile sa nu mai citeasca ziarele care promoveaza negativul. „Esti produsul a ceea ce gandesti”, mai spune Heidema. Iar daca te incarci cu lucruri negative, nu poti fi un produs bun.

Vizibilitatea lui Honorius si pretul ei

Candidatura lui Honorius Prigoana a starnit dezbateri aprinse in PD-L, dar si in opinia publica. Era si normal. Candidand acum, Honorius a capatat o vizibilitate care il poate ajuta, dar ii poate si dauna. Daca ar fi candidat in alegeri generale, atunci vizibilitatea n-ar fi fost la fel de mare. Ar fi trecut aproape neobservat. Nu in totalitate, pentru ca numele Prigoana este de notorietate in Romania. In ce priveste acuzatiile de nepotism, dat fiind ca si Silviu Prigoana este deputat din partea PD-L, acestea mi se par cele mai false dintre toate. N-a mai sarit nimeni in sus cand alti copii de stabi ai politicii romanesti au candidat si au fost alesi. Si exemple sunt multe. Insa dezbaterea privind nepotismul este una falsa in societatea romaneasca. Cate facultati si universitati din Romania sunt conduse de clanuri create prin angajarea copiilor in posturi si specializari identice cu ale parintilor lor? Foarte multe. Insa, pana acum condamnarea acestor practici a fost destul de palida. Ori luptam cu nepotismul din toate domeniile, ori consideram acceptabila o astfel de practica. Personal, cred ca Honorius, ca si orice alt politician care candideaza uninominal, trebuie judecat in termeni de succes si esec. Daca va castiga, alegerea PD-L se va fi dovedit inspirata, iar cariera sa politica va urca si mai sus, iar daca va pierde, blam-ul si rusinea vor fi aruncate asupra lui. Cariera sa politica va intra intr-o perioada de stagnare, insa va continua. Contestarea sa este insa pretul pe care il plateste pentru ca a vrut sa candideze intr-un moment care ii ofera o maxima vizibilitate. Deznodamantul e aproape.

Un nou an, un nou inceput

Se incheie un an. Un an greu, un an cu doua scrutinuri. Un an cu campanii electorale, cu penibilitati, cu discursuri credibile si incredibile, dar si cu probleme economice dintre cele mai grave. Fara spectacolul electoral, probabil, am fi discutat mai mult de criza economica. Cum insa, noi, romanii, suntem spirite pasionale, ne-am luat cu campaniile cu rezultatele, cu contestatiile si am cam uitat de criza economica. Am uitat si de criza de pe carduri si de cea din buzunare, dar ne-a interesat foarte tare cine castiga alegerile europarlamentare sau cele prezidentiale. Poate este normal, având in vedere ca in Romania o data cu presedintele se schimbă tot. Inclusiv perspectivele politice si cele economice. In 2010, intram intr-o alta perspectiva. Nu mai avem alegeri, insa vom avea un noiam de probleme. In special economice. Specialistii spun ca va fi un an greu, poate chiar mai greu decat cel care se incheie. Politicienii spun ca va fi anul repornirii economiei romanesti. Categoric, ramane sa vedem. Mai ales ca o data cu noul an, porneste la munca si un nou guvern. Trebuie sa fim optimisti. Poate ne-o fi mai bine. Speram. Inceputurile au coincis intotdeauna cu stari de optimism. Si acum trebuie sa fie la fel. Poate mai mult ca niciodata. Daca nu va fi….. Dar sa nu vorbim acum despre asta. Mai bine sa speram si sa cautam argumente si premise ca va fi. In perioada aceasta, trebuie sa fim pozitivi.
La multi ani!

Cum am invins doua partide

Asta da performanta. Am invins singur doua partide. Mai exact unul si jumatate. Este vorba chiar despre cele doua partide care clameaza, la nivel local, victoria la scrutinul din 22 noiembrie. Povestea a inceput, insa, cu cateva zile inainte, cand Harlamabie Vochitoiu, mare sef peste pesedistii din Petrosani,a gasit o tema de dezbatere. Prezenta mea intr-o sectie de votare, in postura de loctiitor al presedintelui. In jurul acestei prezente a fost construit un adevarat scandal mediatic menit sa ma faca sa ma retrag. A mizat atat de mult pe acest scenariu incat nu a mai facut plangere la Biroul Electoral Judetean Hunedoara. Obisunit cu scadalurile mediatice, n-am cedat, iar liderul PSD a ramas neconsolat.In ziua votului,a urmat a doua etapa a scandalului. A intrat pe fir presa centreala si PNL. Liderul Judetean al PNL, Mircia Muntean, a simtit si el miros de scandal si s-a alaturat scandalului. S-au facut declaratii. S-a vorbit ore intregi la televiziune. Insa am ramas pe pozitie, dovedind ca nu ma pot darama cu un scandal, fie el oricat de artificial.
Peste toate insa, ca cireasa pe tort, stau ziaristii de casa ai acestor partide, care s-au grabit sa proclame victoria, desi ea n-a avut loc niciodata. Ramane insa un esec mic pentru cele doua partide si o victorie mare pentru un om. Si poate lectia. Nu va lasati intimidati de scandaluri, adevarul este mult mai puternic.

M-am saturat de parveniti!

Am vazut, de-a lungul timpului, multi parveniti. Intotdeauna te uimeste superioritatea cu care ii trateaza te toti cei din jur. Nu-i recomanda nimic, insa au avut de mici o idee fixa: sa parvina. Si au reusit. Au avut ceva de oferit la un moment dat. Si gata! Au reusit. Nu mai trebuie sa faca nimic. S-au aranjat, cum se spune in popor. Cu toate astea, desi toata lumea stie ca e doar ceea ce e, parvenitul vrea sa para mai mult.
Jurnalul Vaii Jiului a tratat, saptamana aceasta, un parvenit notoriu in Valea Jiului. Fostul lider al studentilor petrosaneni, Dacian Ciodaru, reprezinta pentru Valea Jiului parvenitul perfect. S-a lasat cumparat pentru un post gras si l-a sustinut pe rectorul Emil Pop sa ocupe functia mult ravnita. Si nu doar atat. Ajuns la maximum in ierarhia universitara, Ciodaru si-a traficat si pozitia detinuta in folosul unui partid politic. Daca, dupa ce a facut aceste lucruri, ar fi ramas in fololiul lui calduros si n-ar fi tinut sa-si arate lipsa de calitati in public, poate parvenitismul lui ar fi fost uitat. Insa, cand dupa un astfel de traseu tii neaparat sa te arati public in toata goliciunea ta, risti ca trecutul tau tenebros sa fie pus din nou in atentia publica.
Revenind la parveniti in general, se pare ca acesti oameni sunt bine priviti in toate mediile. A devenit desuet sa ajungi undeva pe propriile puteri. Esti bine primit si bine vazut daca nu muncesti, ci obiectivul tau este doar sa parvii. Una peste alta, sper ca parvenitismul sa nu devina o virtute in Romania de astzi.
Pentru ca eu m-am saturat de parveniti! Vreau sa mai vad si oameni care au reusit prin fortele proprii. Se poate?