UPET- pași noi spre internaționalizare

Demersurile de internaționalizare a Universității din Petroșani (UPET) sunt în curs, dar rezultatele sunt deja vizibile. Pentru prima dată, UPET a participat la NAFSA, cel mai mare târg de oferte educaționale din lume, desfășurat la New Orleans.

Rectorul Universității, Sorin Radu a fost prezent la New Orleans și a încheiat mai multe acorduri, în special cu țări care exploatează resurse minerale și unde există comunități de români.

Consiliul Național al Rectorilor a ajuns în America, iar rectorii au vizitat mai multe universități, cu scopul de a încheia acolo parteneriate și colaborări. Și rezultatele nu vor întârzia să apară, pentru că, la aceste întâlniri, rectorul de la Petroșani a prezentat oferta educațională de la noi.

„Am fost prezent cel mai mare târg de prezentare a universităților din lume, care anul acesta s-a ținut la New Orleans în SUA și am promovat universitatea. Am avut întâlniri și discuții cu reprezentanți ai mai multor universități, în special, din țări non-europene. Mă refer la universități din: Chile, Columbia, Peru, Coreea de Sud, Japonia. Nu am neglijat Turcia, câteva universități canadiene și americane și am luat contact și cu alte universități europene care fac parte din consorții”, a declarat rectorul Universității din Petroșani.

În acest moment, la Petroșani învață studenți din Republica Moldova, dar și din: Turkmenistan, Angola, Republica Cetrafricană, din Camerun, Guineea, Parkistan, Peru. Iar lor li se vor adăuga și alții.

„Suntem interesați și am fost special la discuții cu universități din Peru și Chile, pentru că acolo mineritul este foarte dezvoltat și au resurse în exploatare. În Chile, avem o comunitate de români, în zona Atacama, unde e cea mai mare carieră de aur, cupru și metale complexe din America de Sud. Am discutat cu ambasadorul nostru din Chile și dorim să facem din nou un parteneriat și căutăm să convingem românii care lucrează acolo să își trimită copiii la studii, la Petroșani, ținând cont de faptul că aici, la noi, costul e mai mic”, a mai spus rectorul Sorin Radu.

Minciuni și opacitate la CSM ”Jiul” Petroșani

Rezultatele sportive al CSM ”Jiul” Petroșani stârnesc de multă vreme zâmbete complice din partea oricărui suporter mai informat.

Dar dincolo de acestea, demnă de îngrijorare este prestația marcată de opacitate și minciună a directoarei clubului, Erika Preda.

La începutul lunii aprilie, când mi-a fost clar că mirosul care vine dinspre club este tot mai ”greu” și apărătorii contraperformanțelor deveneau tot mai agresivi, m-am adresat cu o cerere de informații publice.

Cum era de așteptat, șefa clubului, susținută și de alții, nu mi-a răspuns la nicio întrebare.

Ba chiar mi-a transmis telefonic că nu mă cunoaște (de parcă ar fi important) și nici n-a discutat despre mine și cererea mea cu angajații clubului sau cu vașnicul ei protector.

Evident, așa cum puteți vedea și din fotografie, totul este o minciună grosolană.

 

Directorul sportiv al clubului, Marius Tuță, mi-a scris textual, chiar în ziua înregistrării cererii, că doamna Preda i-a transmis că am unele întrebări. Întrebări care nu și-au primit răspuns nici astăzi, la peste două luni de la înregistrarea cererii mele.

Subiect al secretomaniei doamnei nu sunt doar banii publici cheltuiți de dânsa, ci și încasările bunului său prieten Genu Tuțu, cel care sare ca ars când cineva îndrăznește să scrie despre Jiul sau despre doamna Preda.

În aceeași discuție telefonică, doamna Preda mi-a vorbit despre 700 de lei/ joc, care îi intră în buzunar tovarășului. O fi real? Vă las pe dumneavoastră, dragi cititori, să cântăriți, în raport cu scrierile omului.

Cert e că nimic din încasările acestui individ plătite din bani petroșănenilor, deci și ai mei, nu poate fi supus ochiului public. Dimpotrivă, doamnei director peste 11 angajați îi place opacitatea. Adică să împartă banii publici după bunul său plac, fără ca opinia publică să afle ceva despre acest lucru.

Voi reveni. Și vă promit surprize mari plătite tot din banii noștri.

Sursă foto: Facebook

Citește și:

Palmă pentru… Jiul

Când stârnești cuibul de… beneficiari

Performanță și amatorism

 

 

Comunicare și cafea

De multe luni de zile mi-am propus să achiziționez un expresor automat de cafea. Am căutat și am căutat. Cunoscătorii știu că prețurile unor astfel de aparate pot fi destul de mari. În cele din urmă, un vecin, care lucrează la un retail de profil, mi-a recomandat unul. Era sâmbăta.

Duminica, am dat comanda, am plătit și m-am pus pe așteptat. Se întâmpla pe 28 aprilie. Zilele au trecut, a fost și 1 Mai, iar expresorul nu venea. În tot acest timp, retailerul n-a avut nici măcar un om care să mă sune sau să-mi trimită un mail… sau ceva.

Înainte de Paști sun la ei, iar operatorul îmi spune că mai există un singur expresor… zgâriat. Refuz politicos.

După Paști demarez o nouă cercetare de piață și achiziționez un expresor, gândindu-mă că îmi voi recupera banii din prima achiziție.

Mai trec câteva zile și sun din nou la ei, de data asta ca să îmi cer banii.

Numai că operatoarea îmi spune că produsul dorit de mine a reintrat în stoc și, dacă vreau, mi-l trimite.

De menționat că, între timp, prețul expresorului crescuse cu peste 50%. Accept să mi-l trimită, apreciind că lipsa de comunicare m-a făcut acum posesor de două expresoare în loc de unul. Nu trecuseră decât 18 zile de la comandă când l-am primit, timp în care singurele comunicări cu retailerul au fost inițiate de mine.

După cum vedeți în fotografie, am avut câteva zile la dispoziție în care să mă hotărăsc pe care să-l păstrez. Calitățile primul expresor, cel comandat de pe site, m-au făcut să-l păstrez.

Pe lângă timpul imens pierdut, la sfârșit am mai suferit o pierdere de 65 de lei, contravaloarea unui filtru de apă.

Morala poveștii este că problema comunicării este mult mai mare decât am crezut.

Nici măcar afacerile de multe miliarde de euro nu fac din comunicare o valoare. Și atunci ce să așteptăm de la politicienii de ocazie, care sunt acum în campanie electorală?!

Așadar, să avem răbdare și cafea. Bună.

Când stârnești cuibul de… beneficiari

Orice critică deranjează la Jiul Petroșani. Sau să zic la CSM? Înțelegeți, cred.

Iar pentru că șeful e șef și la CSM, își pune beneficiarii să… reacționeze.

Care să scrie, care să comenteze și alții să distribuie și să dea like . Evident, aceștia au executat ordinul fără întârziere… după patru zile.

Îi înțeleg, citesc greu.

Ca să își justifice beneficiile aceștia s-au chinuit vreo trei zile și jumătate și au inventat niște motive pentru care Jiul e… pe nicăieri. Că alții au jucători valoroși, că au antrenor (se refereau la Corvinul Hunedoara), dar cea mai tare e de ce nu dă Consiliul Județean Hunedoara bani.

Nu sunt fanul consiliului, dar pentru ce să dea?

Pentru salariile unora din club, pentru transmisiunile în direct?

Dincolo de beneficiarii CSM, vă invit, dragi cititori, să rămâneți pe recepție.

Vă voi dezvălui în curând ce îi mână în luptă pe acești beneficiari.

P.S. După publicarea articolului ”Performanță și amatorism” am primit foarte multe reacții pozitive. Ceea ce e și mai interesant este că printre cei care mi-au spus ”bravo” sunt și unii care se înghesuie acum să dea like beneficiarului șef.

Performanță și amatorism

Cea mai titrată echipă din județul Hunedoara, Corvinul, a obținut aseară o performanță extraordinară. Echipa din municipiul Hunedoara a eliminat din Cupa României echipa CFR Cluj și s-a calificat în semifinale.

Pe banca clujenilor s-a aflat Adrian Mutu, care a demisionat în această dimineață din funcție, neputând să accepte umilința.

Demn de remarcat este și faptul că performanța a fost obținută în prezența unor nume mari ale fotbalului românesc precum Mircea Lucescu și Ioan Andone.

Din păcate, nu am putut fi prezent la meci, dar pot să fac câteva aprecieri, deoarece am fost prezent la confruntarea de anul trecut a echipei hunedorene cu FCSB. Atunci nu a reușit să elimine echipa bucureșteană, dar a fost foarte aproape.

Am remarcat atunci profesionalismul tuturor celor din staff-ul Corvinului. De la oficiali, la antrenor, de la ofițerul de presă la primarul municipiului.

Din păcate, celălalt mare nume din județ, Jiul Petroșani, este o amintire palidă a ceea ce a fost odată.

Amatorismul a acaparat echipa și întregul club. Nu există nimic profesionist. Nici oficiali, nici comunicare (vă amintiți episodul cu pânza neagră?!), nici antrenor recunoscut. Nimic.

Cum ar putea să fie ceva, când în fruntea clubului este postată o preferată a primarului, care nu are nicio legătură cu fotbalul sau cu sportul. Cât despre vreo legătură cu managementul unui club sportiv, aceasta lipsește cu desăvârșire.

Despre comunicarea acesteia, pot să vă spun că am râs cu lacrimi când am citit declarația ei dată unui ziar regional.

Dacă vă întrebați cine este doamna și nu găsiți răspunsul, vă ajut eu.

Șefa sportului petroșănean se numește Erika Preda.

Nici acum nu știți? Tot eu vă ajut.

Este soția domnului Ciprian Preda, mâna stângă a primarului municipiului Petroșani, adică director în primărie, personaj importat de la Petrila, unde nu-și mai găsea locul.

Adică amatorism pe toată linia. De sus până jos. Iar acest lucru se vede și mai bine, atunci când vezi ca profesioniștii pot face treabă.

Amatorii de la Jiul iau doar leafa și… nimic.

De unde vom mânca în viitor?

Protestele fermierilor de acum câteva săptămâni au împânzit Uniunea Europeană, iar toți cei chestionați chiar și de mine (europarlamentari în special) au susținut că nemulțumirile lor sunt reale și îndreptățite.

Semnalul tras de aceștia a arătat că în sectorul agricol problemele sunt mari și că anii care vor veni vor fi foarte provocatori din acest punct de vedere.

La toate acestea s-a adăugat și votarea în Parlamentul European a Regulamentului pentru Refacerea Naturii. Iar actul normativ pune presiune mare pe fermieri, prin introducerea de indicatori necuantificabili.

De fapt, specialiștii văd un punct de cotitură în acest nou regulament, care va naște dilema hrănirii populației Europei, la prețuri care să rămână accesibile.

Deja se vorbește despre o depopulare masivă a fermelor, în contextul în care migrația forței de muncă spre alte domenii și țări cu un nivel de trai ridicat este masivă. Ori această depopulare va duce la închiderea fermelor, ceea ce va lăsa Europa fără surse proprii de producere a hranei. Iar când ajungi să imporți mâncare, pe lângă că ești la mâna statelor nedemocratice, se naște și problema standardelor diferite la care această hrană este produsă.

P.S.: Problema depopulării și a lipsei măsurilor pentru combaterea acesteia este bine cunoscută de noi, atât în România, cât mai ales în Valea Jiului.