De multe luni de zile mi-am propus să achiziționez un expresor automat de cafea. Am căutat și am căutat. Cunoscătorii știu că prețurile unor astfel de aparate pot fi destul de mari. În cele din urmă, un vecin, care lucrează la un retail de profil, mi-a recomandat unul. Era sâmbăta.
Duminica, am dat comanda, am plătit și m-am pus pe așteptat. Se întâmpla pe 28 aprilie. Zilele au trecut, a fost și 1 Mai, iar expresorul nu venea. În tot acest timp, retailerul n-a avut nici măcar un om care să mă sune sau să-mi trimită un mail… sau ceva.
Înainte de Paști sun la ei, iar operatorul îmi spune că mai există un singur expresor… zgâriat. Refuz politicos.
După Paști demarez o nouă cercetare de piață și achiziționez un expresor, gândindu-mă că îmi voi recupera banii din prima achiziție.
Mai trec câteva zile și sun din nou la ei, de data asta ca să îmi cer banii.
Numai că operatoarea îmi spune că produsul dorit de mine a reintrat în stoc și, dacă vreau, mi-l trimite.
De menționat că, între timp, prețul expresorului crescuse cu peste 50%. Accept să mi-l trimită, apreciind că lipsa de comunicare m-a făcut acum posesor de două expresoare în loc de unul. Nu trecuseră decât 18 zile de la comandă când l-am primit, timp în care singurele comunicări cu retailerul au fost inițiate de mine.
După cum vedeți în fotografie, am avut câteva zile la dispoziție în care să mă hotărăsc pe care să-l păstrez. Calitățile primul expresor, cel comandat de pe site, m-au făcut să-l păstrez.
Pe lângă timpul imens pierdut, la sfârșit am mai suferit o pierdere de 65 de lei, contravaloarea unui filtru de apă.
Morala poveștii este că problema comunicării este mult mai mare decât am crezut.
Nici măcar afacerile de multe miliarde de euro nu fac din comunicare o valoare. Și atunci ce să așteptăm de la politicienii de ocazie, care sunt acum în campanie electorală?!
Așadar, să avem răbdare și cafea. Bună.
0 comments