Vreau să spun din start că nu am nimic să reproșez breslei taximetriștilor. Nici n-aș avea de ce. Am întâlnit o singură dată în viață un taximetrist bucureștean, care ne-a tratat (pe mine și pe prietenii mei prezenți) cu renumita ”maimuță”.
Consider însă că atribuțiile lor de comunicare sunt legate în special de comunicarea verbală, pe care o practică cu clienții, făcând cursa mai plăcută.
Am aflat însă cu stupoare că sunt unii domni, printre care unii agresivi și alții cu funcții de la un club de fotbal, care văd o legătură strânsă între taximetrie și comunicare. Și nu orice fel de comunicare. Comunicarea publică.
Așa cum bine spune zicala românească, dacă nu ar fi de plâns, ar fi de râs.
De fapt, eu cred că este foarte limpede că modul în care entitățile dintr-o societate înțeleg să comunice public arată cum este acea societate.
În Valea Jiului a existat foarte puțină comunicare. Aproape deloc. Poate și de aceea Valea este așa cum o știm. Și cred că suntem toți de acord că nu e cum ar putea fi. Dimpotrivă.
Aș pune rămășag cu oricine că primul semn al însănătoșirii Văii Jiului va fi îmbunătățirea comunicării publice. Nu mă întrebați însă cât mai durează. Probabil că va mai dura. Și nu puțin.
Să fim însă optimiști! Un nou an stă să înceapă în curând, motiv să vă urez:
La mulți ani!
One comment