Liviu Dragnea nu avea nimic dintr-un bărbat de stat, nu avea nimic din ceea ce se numeşte lider. Era doar un ţăran puţin emancipat care disimula bine.
Făcea glumiţe, zâmbea, rânjea, când de fapt lui îi era frică de puşcărie.
Până şi lui îi suna în ureche momentul lui de sinceritate.
„Nu vreau să plec ca prostu’ din funcţie şi din viaţă”, a spus el odată, iritat de întrebările jurnaliştilor.
A fost cam ca la întrebarea despre bagajele făcute.
Astăzi, Liviu Dragnea a murit… politic, iar cea mai mare umilinţă nu a trăit-o în Dacia Duster cu geamuri negre care l-a dus la închisoare, ci când ia luat locul cea pe care o umilea cu orice ocazie: Viorica Dăncilă.
Bravo, Viorico! Te-ai răzbunat.
A mai fost un moment de umilinţă. Şi anume când noii săi parteneri de viaţă- gardienii- l-au luat la mişto (aşa e la puşcărie, Livache) prin liderii lor de sindicat, reproşându-i lipsa de bani pentru renovarea închisorilor.
Vă las pe dumneavoastră să judecaţi dacă a plecat sau nu ca prostul din funcţie, dar şi din viaţă.
Din viaţa politică.
Ceea ce vedem însă acum pe ecrane este doar o repetare a dictonului „Regele a murit. Trăiască Regele!”
Recuperează, Liviule! Recuperează ce n-ai citit la vreme.
Cititul ajută mintea şi trece şi timpul mai uşor. Poate îţi dai seama şi unde ai greşit.
Pentru asta e nevoie de multă lectură. Chiar multă.
Dă-i bătaie!
0 comments