Pledez de ani de zile pentru o comunicare publică profesionistă. Cu toate acestea, mulţi oameni cu funcţii îmi spun – direct sau indirect- că nu au nevoie, că ei le ştiu pe toate, că rezultatele pe care le-au avut îi recomandă, ba chiar că nu au nevoie deorecere comunitatea pe care o păstoresc este mică.
Fals, fals, fals!
Aşa cum nu mai există presă de mică anvergură, datorită globalizării, acelaşi lucru se întâmplă şi în exerciţiile eşuate de comunicare. Tot datorită globalizării.
Cazul viceprimarului municipiului Vulcan, Cristian Merişanu, este mai mult decât expresiv.
O gafă de comunicare, plecată de la un comentariu nefericit despre şoferii de tir, i-a adus o celebritate nesperată. În sens negativ, evident.
În plină campanie electorală, gafa lui a apărut pe mai multe posturi centrale de televiziune şi în mai multe publicaţii centrale.
Inexistenţa unei culturi locale a comunicării publice şi politice nu i-a produs viceprimarului alte prejudicii, cu excepţia celor de imagine. Dar lucrurile ar fi putut să nu stea aşa.
Dacă ieşirile sale publice ar fi fost pregătite cu un specialist, şansele să se întâmple aşa ceva ar fi fost foarte mici.
Dar cine mai are nevoie de specialişti?
Fie ei şi de comunicare.
Nu vrea nimeni să lucreze cu ei. Aceasta este moda în Valea Jiului şi nu numai.
Poate şi de aia suntem în situaţia în care suntem.
Dar globalizarea comunicării publice nu ţine cont de lipsa de adaptare a unor politicieni şi nici de micimea comunităţilor pe care le păstoresc.
Aude cineva?
0 comments