Știu de ani mulți că toate instituțiile de stat, ministere, Poliție, primării, consilii județene sau altele cu bugete imense, au mulți angajați care pe hârtie se ocupă de Comunicare sau PR. Numai că, ori de câte ori, se execută apariții publice la vârful acestora, îmi dau seama că oamenii de Comunicare din aceste instituții fie sunt foarte mărginiți, fie nu trec pe la serviciu. Doar încasează.
Din cauza incompetenței acestora avem gafe după gafe aproape în fiecare zi. Și așa îmi amintesc de fostul rector al Universității din Petroșani, Emil Pop, care la fiecare apariție publică făcea cel puțin o duzină de gafe.
Astăzi, ministrii, primul ministru, polițiștii, secretarii de stat și alți posesori de funcții plătite gras de la buget sunt artizanii unor gafe monumentale. Și dacă somnul rațiunii naște monștrii, incompetența PR-iștilor naște scandaluri și indignare.
Așa a ajuns un sofer teribilist un personaj politic, așa am aflat că pluralul le dă bătăi de cap multora, dar și că localizarea proprie poate da rateuri importante. Dacă despre gafele acestea mai pot râde, nu mi-a venit deloc să râd la comparația brabară a problemei cu pesta africană cu ceea ce s-a petrecut la Auschwitz.
Cireașa de pe tort a pus-o omul de comunicare al Poliției Rutiere, un anume Ovidiu Munteanu, care s-a apucat, în calitate de purtător de cuvânt al instituției, să se rățoiască la cei care au taxat instituția pentru modul în care a gestionat scandalul plăcuțelor injurioase. Este cât se poate de clar că omul asta nu are un minim respect pentru cetățean, nu cunoștinte de comunicare publică.
Și ce e și mai trist e că nu e singurul.
În concluzie, PR-iștii din instituțiile de stat sunt cam neghiobi! Dar își iau salariile grase în fiecare lună.
Despre miniștrii cu altă ocazie.
0 comments