Era seara de spectacol la Teatrul “I.D. Sîrbu” din Petroșani. Oameni mai mult sau mai puțin la patru ace urcă agale treptele spre sala de specacole. Printre ei și eu. Povestitorul.
Intrăm cu toții în sală. Ne căutăm locurile și ne asezăm comod, fără să știm că vom vedea două spectacole. Unul de un prost gust grotesc. Și unul de excepție.
Și cum stăteam liniștit dinspre scări apare o chelie. Intră timid, de parcă nu era locul ei acolo. Cineva din spatele meu are o tresărire.
- Auzi, dragă, dar și interlopii vin acum la teatru?, spune o doamnă între două vârste.
Mă uit din nou între scări. Și văd o burtă de ghiolban ieșind dintr-un sacou prea mic pentru burdihan. Era Vasilică. Vasilică Incompetentu’, omul despre care am mai scris.
După el (că așa e în cultura cocălărească), apare și o doamnă. Toaleta m-a lăsat perplex. Etala cu emfază un tricou cam de vreo 10 lei și cincizeci de bani. Dar cu poză.
- E primarul din Petrila, mă întorc și o informez pe doamna din spatele meu.
Ea râde și se apleacă spre mine, spunând:
- Ce a ajuns și Petrila …. pe mâna unui interlop!
Nu mă abțin și continui.
- E doar cocalar, nu interlop. Uitați-vă la sacou!, zic eu, vrând să îmi pun în evidență sacoul perfect.
- Sau la tricoul doamnei, spune femeia.
- Da, da. L-am remarcat și eu, spun încântat că mai observase cineva.
Cuplul cocălăresc își caută locurile. Le găsesc. Sunt în centrul sălii. Așa trebuie să ai loc ca să știe fraierii de votanți cine ești tu.
Nu trece însă mult și se întâmplă ceva. Ceva spectaculos.
Două doamne, doamne cu adevărat, le bat obrazul și îi trimit pe cei doi la plimbare.
Ce să vezi?!
Stăteau pe locul lor.
Cuplul părăsește sala iritat. Fusese făcut de rușine. Într-un mare fel!
Dar ce rușine mai mare i se poate întâmpla lui Vasilică, decât să fii incompetent și la teatru, nu doar la primărie.
Începe piesa. Răsuflu ușurat.
- Ce bine că am scăpat de cocalari!, spun în gând.
P.S. Povestea este cât se poate de reală. La fel și personajele.
0 comments