Mitingul PSD de sâmbătă a fost analizat foarte mult. Și ar fi fost și mai mult, dacă Simona Halep n-ar fi reușit performanța de la Roland Garros. Așa lucrurile și comentariile s-au mai disipat. Intenționat am lăsat să treacă câteva zile pentru a comenta și eu. Dintr-o lumină proprie.
Dintre toate lucrurile care s-au petrecut, cel mai neadecvat a fost discursul lui Liviu Dragnea. Acesta nu a fost nici la nivelul mitingului și nici la nivelul tipului de lider întruchipat de președintele PSD. Pentru un astfel de eveniment și în fața unui public atât de numeros, format în mare parte din membrii și simpatizanți PSD. Trebuia pregătit un discurs persuasiv, un discurs puternic, care să îi însuflețească pe cei veniți de la multe sute de kilometri, dar și pe cei de acasă.
Din păcate, discursul lui Dragnea a fost modest. Poate prea modest pentru specialiștii străini care se spune că îl consiliază. Deși a încercat un dialog cu piața, acesta a fost palid și nepenetrant.
Mai mult decât discursul, m-a surprins tehnica discursivă slabă a liderului PSD. Nu a emanat forță, decizie, hotărâre. A părut obosit și a fost neconvingător.
Într-un asemenea moment, el trebuia să transmită forță, pentru că discursul său a ajuns și la milioanele de români care nu au venit în Piața Victoriei, dar pe care i-ar fi putut menține sau aduce în bazinul electoral al PSD.
Vorbind ultimul, mesajul lui Dragnea trebuia să fie memorabil. Să facă istorie. Și astfel, mitingul ar fi rămas în istorie ca momentul în care s-a rostit discursul. Știa asta orice student la Comunicare din anul II.
Nu a fost așa. Prin urmare, nu peste multă vreme va fi nevoie de un nou miting, pentru că cel din 9 iunie 2018 se va uita. Așa cum s-a uitat deja și discursul lui Liviu Dragnea.
Se spune că se lucrează deja la agendă. Sper că și cu îmbunătățiri. Discursive!
0 comments