L-am simpatizat pe Tibi Ușeriu din primul moment în care am auzit de el. Se întâmpla după ce a câștigat prima dată Maratonul Arctic 6633 Ultra. Am văzut ceva în el. Ceva ce nu vezi în fiecare zi. Simpatia mea a crescut pe măsură ce aflam mai multe despre cursa de atunci.
Când a câștigat a doua oară mi-am zis că e mai mult decât un simplu succes. Omul ăsta e special. E special în sensul elitist al cuvântului. Chiar e.
Am citit apoi cartea lui, ”27 de pași”, iar povestea lui m-a uluit, dar mi-a și plăcut. Aproape că nu am putut lăsa cartea din mână. Am citit-o pe nerăsuflate.
Am aflat apoi că avem prieteni comuni. Și asta mi-a plăcut și mai mult. Pentru că oamenii speciali sunt rari și se întâlnesc și mai rar.
Înainte de ediția de anul acesta a Arctic 6633 Ultra, i-am urat succes. De la început a fost preferatul meu și am fost sigur ca va câștiga. Am știut sigur din cei ”27 de pași”. Așa a fost.
Al treilea succes a schimbat totul.
Deși a făcut lucruri rele în viața sa, astăzi, Tibi Ușeriu este un fenomen. Și asta spune ceva.
Marii oameni au aproape întotdeauna și o parte întunecată. O parte care îi sperie pe unii și îi atrage pe alții. În cazul lui, partea întunecată, coroborată cu performațele lui extraordinare, au dus la ceea ce el este astăzi: Fenomenul.
O Românie întreagă și mulți-mulți oameni de pe întreg globul vorbesc astăzi despre Tibi Ușeriu. Și implicit despre România. Ori asta nu e puțin lucru.
0 comments