Douăzeci și șase de ani. Atât ne-a trebuit ca să închidem cumva rana deschisă în iunie 1990.
România în ansamblu a plătit scump acel episod, însă nici Valea Jiului n-a scăpat de decont. Chiar deloc.
A plătit scump. Prea scump. Un preț de imagine greu de suportat și de plătit. Mai ales pentru o zonă ca a noastră.
În 2016, pare că subiectul a scăzut în importanță. Nu s-a mai vorbit aproape deloc despre mineriadă.
Și e pe undeva firesc să fie așa. Generațiile s-au schimbat. Preocupările noastre ale tuturor s-au schimbat. Și societatea, în ansamblul ei, s-a schimbat.
Prin urmare, putem să decretăm că anul 2016 este anul în care am scăpat de urmăritoarele imagini și dezbateri despre mineriadă. Despre mineriade.
Dacă am scăpa și de altele. Dar mai ales de alții. Ar fi extraordinar.
Pare însă că mai durează.
0 comments