Nu mai putem vinde iluzii!

Sfarsitul anilor ’80, Scoala Generala Nr. 1 Vulcan, copii multi, multime bicolora, cravate rosii, numere matricole pe brate, cordelute. Aceasta era imaginea primei zile de scoala pe vremea mea. Si ca paradoxul sa fie la cote maximale, ne obligau sa venim in uniforma si in zilele cand aveam ora de educatie fizica. Aaaa, iar cand intra profesorul in clasa, ne ridicam in picioare si cântam. Ce cantam? “Trei culori”, evident. Cand incepusem sa crestem, a venit Revolutia. Slava Domnului! In ianuarie ’90, am mers iar la scoala. Cum am vrut. In loc de uniforma aia insipidă, mi-am etalat prima pereche de blugi. Abia atunci ne-am putut arata fiecare personalitatea. Cam tarziu.

2011, septembrie, o şcoala oarecare sau un liceu din Romania. Multime pestrita. Blugi, adidasi de firma, tricouri inscriptionate, fete machiate, decolteuri adanci, tocuri cui. Expozitie de personalitati rebele. Din boxe rasuna imnul, urmeaza discursuri. Unii sunt atenti, altii nu. Cei mici sunt patrunsi de importanţa momentului, cei mari sunt indiferenti. Discuta despre vacanta, locuri vizitate, plaje, cluburi. Cineva anunţa: Vom canta imnul la scoala! Ceilalti rad.

Care dintre cele doua imagini este de dorit?

Eu cred ca nu exista alt raspuns decat cea din 2011. Chiar daca e departe de a fi ideala, e cea mai buna. Pentru ca libertatea e preferabila constrangerii. Pentru ca adevarul e preferabil minciunii.

Cand ne imbracam toti in uniforme si ni se spunea ca toti suntem egali, credeam. Si am trait in minciuna, desi vedeam ca unul e mai destept decat altul, ca unul e copil de inginer, iar altul n-avea papuci sa vina la scoala. Astazi, sa vorbesti despre egalitatea dintre oameni nu e nicimacar o gluma buna. Nu suntem egali si nici nu trebuie sa fim. În anii ’80 si inainte ni s-au vandut iluzii. Azi nu se mai poate, insa cei care doresc sa ne intoarcem in timp sunt tot mai numerosi si mai vocali. Se vorbeste despre patriotism si despre faptul ca nu ne cunoastem imnul. Nu vom fi mai patrioti dacă vom asculta in fiecare dimineată imnul, ba dimpotriva, il vom uri. Asa cum il uram inainte de Revolutie. Si orice decizie s-ar lua, fie ca vorbim de imn sau de uniforme, nu ne vom mai putea intoarce acolo de unde am scapat. Pentru ca astazi nu se mai pot vinde iluzii pe post de adevaruri. Nu generatiilor de acum.