Am vazut, de-a lungul timpului, multi parveniti. Intotdeauna te uimeste superioritatea cu care ii trateaza te toti cei din jur. Nu-i recomanda nimic, insa au avut de mici o idee fixa: sa parvina. Si au reusit. Au avut ceva de oferit la un moment dat. Si gata! Au reusit. Nu mai trebuie sa faca nimic. S-au aranjat, cum se spune in popor. Cu toate astea, desi toata lumea stie ca e doar ceea ce e, parvenitul vrea sa para mai mult.
Jurnalul Vaii Jiului a tratat, saptamana aceasta, un parvenit notoriu in Valea Jiului. Fostul lider al studentilor petrosaneni, Dacian Ciodaru, reprezinta pentru Valea Jiului parvenitul perfect. S-a lasat cumparat pentru un post gras si l-a sustinut pe rectorul Emil Pop sa ocupe functia mult ravnita. Si nu doar atat. Ajuns la maximum in ierarhia universitara, Ciodaru si-a traficat si pozitia detinuta in folosul unui partid politic. Daca, dupa ce a facut aceste lucruri, ar fi ramas in fololiul lui calduros si n-ar fi tinut sa-si arate lipsa de calitati in public, poate parvenitismul lui ar fi fost uitat. Insa, cand dupa un astfel de traseu tii neaparat sa te arati public in toata goliciunea ta, risti ca trecutul tau tenebros sa fie pus din nou in atentia publica.
Revenind la parveniti in general, se pare ca acesti oameni sunt bine priviti in toate mediile. A devenit desuet sa ajungi undeva pe propriile puteri. Esti bine primit si bine vazut daca nu muncesti, ci obiectivul tau este doar sa parvii. Una peste alta, sper ca parvenitismul sa nu devina o virtute in Romania de astzi.
Pentru ca eu m-am saturat de parveniti! Vreau sa mai vad si oameni care au reusit prin fortele proprii. Se poate?
0 comments